1. [DEX '09] DESCĂTĂRĂMARE s. f. Acțiunea de a (se) descătărăma și rezultatul ei. – V. descătărăma.
2. [MDA2] descătărămare sf [At: DEX / Pl: ~mări / E: descătărăma] 1 Desprindere din catarame Si: descătărămat1 (1). 2 Scoatere a hainelor încheiate cu catarame Si: descătărămat1 (2).
3. [DEX '98] DESCĂTĂRĂMARE, descătărămări, s. f. Acțiunea de a (se) descătărăma și rezultatul ei. – V. descătărăma.
4. [DEX '09] DESCĂTĂRĂMA, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. ♦ Refl. (Rar) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). – Pref. des- + [în]catarama.
5. [MDA2] descătărăma [At: SCRIBAN, D. / V: ~cotroma / Pzi: ~mez / E: des- + cataramă] 1 vt A desprinde din catarame. 2 vr (Rar) A-și scoate hainele încheiate cu catarame.
6. [MDA2] descotroma v vz descătărăma
7. [CADE] DESCĂTĂRĂMA (-ămez) vb. tr. A desface, a desprinde catarama [încătărăma].
8. [DEX '98] DESCĂTĂRĂMA, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. ♦ Refl. (Rar) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). – Des1- + cataramă.
9. [DLRLC] DESCĂTĂRĂMA, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. Flăcăul descălecă și descătărămă zgarda lui Lupu. SADOVEANU, B. 223. Ologul... și-a descătărămat piciorul de lemn și l-a așezat alături. C. PETRESCU, C. V. 28. ♦ Refl. (Rar, despre persoane) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, F. J. 223.
10. [Scriban] descătărăméz v. tr. (d. cataramă). Desprind din catarame.
11. [DOOM 3] !descătărămare s. f., g.-d. art. descătărămării; pl. descătărămări
12. [DOOM 2] descătărămare s. f., g.-d. art. descătărămării
13. [DOOM 3] descătărăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descătărămez, 3 descătărămează; conj. prez. 1 sg. să descătărămez, 3 să descătărămeze
14. [DOOM 2] descătărăma (a ~) vb., ind. prez. 3 descătărămează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL