1. [DEX '09] DESCĂLECĂTOARE s. f. (Termen folosit mai ales de cronicari) Descălecare. [Var.: descălicătoare s. f.] – Descăleca + suf. -ătoare.
2. [MDA2] descălecătoare sf [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~ori / E: descăleca + -toare] 1-3 Descălecare (1-3).
3. [DLRLC] DESCĂLECĂTOARE s. f. (Termen folosit de cronicari; azi arhaizant) Descălecare (2). (Atestat în forma descălicătoare) Cronică a întîmplărilor afundate în ceața de dinainte de descălicătoare. C. PETRESCU, R. DR. 40. De la descălicătoare... trăim ca în sînul lui Avram. ODOBESCU, S. III 218. – Variantă: descălicătoare s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] descălecătoare f. 1. locul unde se descalecă; 2. stabilire perpetuă într’un loc (v. descălecà); 3. epoca colonizării Principatelor: neamul meu a slujit țării dela descălecătoare FIL.
5. [DEX '09] DESCĂLICĂTOARE s. f. v. descălecătoare.
6. [MDA2] descălicătoare sf vz descălecătoare
7. [CADE] DESCĂLCĂTOARE sf. Epoca colonizării și întemeierii țărilor românești: a căror obîșire se pierde în adîncimea vremii, dincolo de ~ (VLAH.) [descăleca].
8. [Scriban] descălicătoáre f., pl. orĭ. Descălicare (acțiunea, timpu saŭ locu): de la descălitoarea Românilor. – Vest. descălec-.
9. [DOOM 3] descălecătoare (înv.) s. f., g.-d. art. descălecătorii
10. [DOOM 2] descălecătoare (înv.) s. f., g.-d. art. descălecătorii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL