1. [DEX '09] DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut, și-a zdruncinat echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat. – V. descumpăni.
2. [MDA2] descumpănit2, ~ă a [At: GĂLAN, Z. R. 211 / Pl: ~iți, ~e / E: descumpăni] Care și-a pierdut echilibrul sufletesc Si: dezechilibrat.
3. [MDA2] descumpănit1 sns [At: DA ms / E: descumpăni] Dezorientare.
4. [DLRLC] DESCUMPĂNIT, -Ă, descumpăniți, -te, adj. Care și-a pierdut echilibrul sufletesc; dezorientat, dezechilibrat.
5. [DEX '09] DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Pref. des- + cumpăni.
6. [MDA2] descumpăni vtr [At: SADOVEANU, P. M. 192 / Pzi: ~nesc / E: des- + cumpăni] A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc Si: a dezorienta, a dezechilibra, a zăpăci.
7. [DEX '98] DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni.
8. [DLRLC] DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta. Tot ce văzuse și auzise îl zăpăcise și-l descumpănise. SADOVEANU, P. M. 192.
9. [DOOM 3] descumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, 3 sg. descumpănește, imperf. 1 descumpăneam; conj. prez. 1 sg. să descumpănesc, 3 să descumpănească
10. [DOOM 2] descumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, imperf. 3 sg. descumpănea; conj. prez. 3 să descumpănească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL