1. [DEX '09] DESCREIERAT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de rațiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Pref. des- + creier + suf. -at (după fr. écervelé).
2. [MDA2] descreierat, ~ă smf, a [At: CĂLINESCU, I. 48 / Pl: ~ați, ~e / E: des- + creier cdp fr écervelé] 1-2 (Om) lipsit de rațiune. 3-4 (Om) nebun.
3. [CADE] DESCREIERAT adj. Smintit, lipsit de minte, de creieri [refăcut după fr. écervelé].
4. [DEX '98] DESCREIERAT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de rațiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Des1- + creier + suf. -at (după fr. écervelé).
5. [DLRLC] DESCREIERAT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre persoane, p. ext. despre manifestări ale lor) Fără minte, smintit, nebun, nesăbuit. În zîmbetul descreierat al lui Eftimie, începu să pătrundă o strălucire slabă de trezie. DUMITRIU, N. 243. ◊ (Substantivat) Ce nebunii au încolțit în capul d-tale de descreierat? CAMIL PETRESCU, T. I 155.
6. [Șăineanu, ed. VI] descreierat a. și m. nebun. [Modelat după fr. écervelé].
7. [Scriban] *descreĭerát, -ă adj. și s. (după fr. écervelé). Fără creĭer, smintit.
8. [DOOM 3] !descreierat adj. m., s. m., pl. descreierați; adj. f., s. f. descreierată, pl. descreierate
9. [DOOM 2] descreierat adj. m., pl. descreierați; f. descreierată, pl. descreierate
10. [MDO] descreierat
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL