1. [MDA2] descovoiat2, ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~ați, ~e / E: descovoia] Care nu mai este încovoiat sau arcuit.
2. [MDA2] descovoiat1 sns [At: MDA ms / E: descovoia] Descovoiere.
3. [DEX '09] DESCOVOIA, descovoi, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: -vo-ia] – Pref. des- + [în]covoia.
4. [MDA2] descovoia vtr [At: HERZ.-GHER. M. II, 381 / Pzi: descovoi, (rar) ~iez / E: des- + (în)covoia] (D. un obiect încovoiat, arcuit sau curbat) A (se) îndrepta.
5. [CADE] DESCOVOIA (-voiu, -voiez) vb. tr. A îndrepta un lucru încovoiat [încovoaia].
6. [DEX '98] DESCOVOIA, descovoi, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: -vo-ia] – Des1- + [în]covoia.
7. [DLRLC] DESCOVOIA, descovoi, vb. I. Tranz. A îndrepta un obiect încovoiat, arcuit sau curbat; a dezdoi, a îndrepta. Acest păr întins să șază, orcum știi, mi-l descovoaie. PANN, P. V. II 120.
8. [Scriban] descovóĭ, a -á v. tr. (d. în-covoĭ). Vest. Dezdoĭ, îndrept ceĭa ce era încovoĭat.
9. [DOOM 3] descovoia (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. descovoi, 3 descovoaie, 1 pl. descovoiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să descovoi, 3 să descovoaie; imper. 2 sg. afirm. descovoaie; ger. descovoind
10. [DOOM 2] descovoia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. descovoi, 3 descovoaie, 1 pl. descovoiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să descovoi, 3 să descovoaie; ger. descovoind
11. [IVO-III] descovoiu, -voaie 3, -voiam 1 imp., -voind ger., -voiere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL