1. [DEX '09] DESCOPERITOR, -OARE, descoperitori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o descoperire. – Descoperi + suf. -tor.
2. [MDA2] descoperitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: descoperi + -tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care dezvăluie ceva. 3-4 smf, a (Persoană) care observă prima existența a ceva sau intuiește pentru prima dată exact o realitate. 5-6 smf, a (Persoană) care a găsit ceva întâmplător (sau după o căutare). 7-8 smf, a (Persoană) care elaborează, imaginează ceva nou Si: inventator.
3. [CADE] DESCOPERITOR sm. Cel ce descopere, ce a făcut o descoperire.
4. [DLRLC] DESCOPERITOR, -OARE, descoperitori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o descoperire. Descoperitorii merg, de altfel, pe dibuite, căci știința sfîrșește acolo unde născocirea începe. MACEDONSKI, O. III 74.
5. [Șăineanu, ed. VI] descoperitor m. cel ce descopere.
6. [DOOM 3] descoperitor s. m., pl. descoperitori
7. [DOOM 2] descoperitor s. m., pl. descoperitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL