1. [DEX '09] DESCOPERIT, -Ă, descoperiți, -te, adj. 1. Dezvelit, neacoperit; expus vederii. ♦ (Despre cap, p. ext. despre oameni) Fără pălărie, căciulă etc., cu capul gol. ♦ (Despre plafoane) Parțial neacoperit (pentru aerisire și răcoare). ♦ Fig. Fără apărare. Aripa descoperită a armatei. 2. Fără acoperire legală; p. ext. (fam.) cu lipsuri financiare, fără bani. 3. Aflat pentru prima dată. – V. descoperi.
2. [MDA2] descoperit2, ~ă a [At: ANTIM, O. 130 / V: (îvr) dăs~, dis~ / Pl: ~iți, ~e / E: descoperi] 1 a Care nu mai este acoperit. 2 a (Pex) Gol. 3 a (Spc; d. oameni; prc d. cap) Care nu are pălărie, șapcă sau alt obiect care se poartă pe cap. 4 a Care nu este astupat. 5 a Care nu este îngrădit. 6 a (Fig) Care este lipsit de apărare. 7 a Care a fost cunoscut. 8 a Care a fost înțeles. 9 a Care a fost remarcat. 10 a (Prc) Care a fost văzut. 11 a Care a fost găsit. 12-13 a, av Deschis. 14 a (Nob) Care exprimă sinceritate. 15 av (Îvr) Clar.
3. [MDA2] descoperit1 sns [At: N. TEST. (1648), / V: (îvr) ~cup~ / E: descoperi] 1-4 Descoperire (1-4). 5 Neacoperire. 6-13 Descoperire (7-14). 14 Trădare. 15 (Înv) Denunțare. 16-18 Descoperire (17-19). 19 Observare. 20 (Prc) Vedere. 21-22 Descoperire (23-24).
4. [CADE] DESCOPERIT adj. 1 p. DESCOPERI ¶ 2 ⚚ Fără a avea o garanție (pentru o creanță, etc.).
5. [DEX '98] DESCOPERIT, -Ă, descoperiți, -te, adj. 1. Dezvelit, neacoperit; expus vederii. ♦ (Despre cap, p. ext. despre oameni) Fără pălărie, căciulă etc., cu capul gol. ♦ (Despre plafoane) Parțial neacoperit (pentru aerisire și răcoare). ♦ Fig. Fără apărare. Aripa descoperită a armatei. 2. Fără acoperire legală; p. ext. (fam.) cu lipsuri financiare, fără bani. – V. descoperi.
6. [DLRLC] DESCOPERIT, -Ă, descoperiți, -te, adj. 1. Expus vederii, dezvelit, neacoperit. Îi rămăsese descoperită ceafa cu cîrlionți negri și lucioși. DUMITRIU, N. 104. ♦ (Despre cap) Fără pălărie, căciulă etc. Tac cu toții cu capetele descoperite. SP. POPESCU, M. G. 69. ♦ (Despre case sau încăperi) Fără tavan. Bazin de marmură albă... care se află în mijlocul unui salon mare descoperit și încungiurat de galerii cu coloane. ALECSANDRI, P. II 198. (Impropriu, despre tavan) Sală de spectacol cu plafonul descoperit. ♦ Fig. Fără apărare. Aripă a armatei descoperită. 2. Fără acoperire legală, fără justificare valabilă; p. ext. (familiar) cu lipsuri financiare, fără bani. Casierul a rămas descoperit cu o sumă mare.
7. [DEX '09] DESCOPERI, descopăr, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă. ♦ Refl. A-și scoate pălăria, căciula etc. ♦ Fig. A lăsa fără acoperire flancul unei unități militare pe front. ♦ A face să nu aibă acoperire legală. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) da pe față, a (se) dezvălui, a (se) da de gol, a (se) trăda. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune în bătaie de joc cuiva care face caz de un lucru știut, cunoscut de toată lumea. ♦ A pătrunde o taină, un mister. – Lat. disco(o)perire.
8. [dexonline] a descoperi apa caldă expr. (ironic) a afla un lucru știut de toată lumea; a face caz de un lucru neimportant.
9. [MDA2] dăscoperi v vz descoperi
10. [MDA2] dăscoperit, ~ă a vz descoperit2
11. [MDA2] descoperi [At: PSALT. HUR. 12r/16 / V: (îvr) dăs~, dis~, ~cup~ / Pzi: descopăr, (înv) descoper / E: ml discoperire] 1 vt A da la o parte ceea ce acoperă sau învelește Cf dezveli. 2 vt (Spc; c.i. statui) A dezveli la inaugurare. 3 vr (Îvr) A se retrage. 4 vr (Spc; c.i. capul) A-și scoate căciula, pălăria, șapca etc. 5 vr (Îe) A se ~ în fața (sau înaintea) (cuiva sau a ceva) A cinsti în mod deosebit (pe cineva sau ceva). 6 vr A-și lăsa neacoperit (ceva). 7 vt (Fig; c.i. obiective militare) A lăsa neapărat, expus unui atac. 8 vt A lăsa fără acoperire legală. 9 vt (C.i. construcții) A da jos acoperișul. 10-11 vtr A (se) expune privirii. 12 vt A face să devină vizibil. 13 vt A lăsa să se vadă. 14 vt A aduce la cunoștință Si: a arăta, a revela. 15 vt (Spc) A face cunoscut ceva ce a fost ținut ascuns Si: a dezvălui, a destăinui. 16 vr (D. oameni) A-și dezvălui individualitatea, personalitatea. 17-18 vtr A (se) trăda. 19 vt (Înv) A denunța. 20-21 vt A ajunge să afli (sau să înțelegi) ceva. 22-23 vt A lua cunoștință primul (sau pentru prima oară) de existența a ceva. 24 vt (Îe; irn) A ~ America A se lăuda cu o descoperire cunoscută de toată lumea. 25 vt A observa. 26 vt (Prc) A vedea. 27-28 vt A găsi ceva întâmplător (sau după o căutare). 29 vt A realiza ceva pentru prima dată Si: a inventa.
12. [MDA2] descuperi v vz descoperi
13. [MDA2] descuperit sn vz descoperit1
14. [MDA2] discoperi v vz descoperi
15. [MDA2] discoperit, ~ă a vz descoperit2
16. [CADE] DESCOPERI (-per, -păr) I. vb. tr. 1 A lua de pe ceva acoperișul, a ridica ceea ce acopere un lucru: furtuna a descoperit multe case ¶ 2 A-și ~ capul, a-și scoate pălăria ¶ 3 A găsi, a afla un lucru nou sau ascuns: se zice că Chinezii au descoperit praful de pușcă: Columb a descoperit America ¶ 4 A găsi ceea ce se caută: am umblat mult pînă l-am descoperit în pădure, unde se ascunsese ¶ 5 A scoate la iveală, a da la lumină, a face cunoscut: îi descoperi dorința împăratului (MERA); (P): vremea descopere adevărul. II. vb. refl. A-și scoate pălăria: toată lumea se descoperea cu respect înaintea lor (VLAH.) [lat. dĭscoperīre].
17. [DEX '98] DESCOPERI, descopăr, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă. ♦ Refl. A-și scoate pălăria, căciula etc. ♦ Fig. A lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac. A descoperi aripa dreaptă a unei armate. ♦ A face să nu aibă acoperire legală. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) da pe față, a (se) dezvălui, a (se) da de gol, a (se) trăda. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune în bătaie de joc cuiva care face caz de un lucru știut, cunoscut de toată lumea. ♦ A pătrunde o taină, un mister. – Lat. disco(o)perire.
18. [DLRLC] DESCOPERI, descopăr, vb. IV. Tranz. 1. A dezvălui ceva ochilor dînd la o parte ceea ce-l ascunde sau ceea ce îl ferește de priviri, a scoate la lumină. Infirmierul a descoperit rana. ♦ Refl. A-și scoate pălăria, căciula etc. El pășește pragul casei, se descoperă și se așază. BOGZA, C. O. 118. Armașul se descoperise, c-o închinăciune. SADOVEANU, Z. C. 93. Lumea, copleșită de priveliștea celor morți și prăbușiți pe trepte, se descoperă. CAMIL PETRESCU, B. 124. ♦ Tranz. Fig. A da pe față, a dezvălui. Nimene nu-l putu face să-și descopere gîndul ascuns, în privința vinovaților. SADOVEANU, Z. C. 167. ♦ A lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac. A descoperi aripa dreaptă a armatei. ◊ (Șah) A descoperi o figură. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. Avem noroc! anunță fericit șeful haltei. Am mai descoperit ceva pe fundul cutiei. C. PETRESCU, A. 283. Cineva toca pe aproape. Îl descoperirăm: o ciocănitoare suia și cobora pe trunchiul unui copac. IBRĂILEANU, A. 155. Este o ușcioară pe care o vei descoperi căutînd-o cu una din aceste lumînări. ISPIRESCU, L. 143. ◊ Fig. Curînd... am descoperit mîndra lume din «Nunta Zamfirii». GALACTION, O. I 19. ◊ Expr. A descoperit America, se spune în bătaie de joc despre cineva care se laudă că ar fi făcut o mare descoperire, făcută de alții mai înainte. Mare scofală! Ai descoperit America! CAMILAR, N. I 79. ♦ A dezvălui, a arăta. (Cu privire la abstracte) Tînărul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbește secretarul, căci el în toate... își descoperea dreptatea lui. REBREANU, R. I 299. Bine c-ai venit... pentru că am să-ți descopăr niște lucruri care au să te-ngrozască din talpă păn-în creștet. ALECSANDRI, T. I 69. ♦ A pătrunde o taină, un mister. Și-a pus în gînd să descopere vicleșugul babei. CREANGĂ, P. 99. ♦ Refl. A se trăda. Îi dete povețele împărătești... cum să facă ca să nu se descopere că e fată. ISPIRESCU, L. 13. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 descoperă.
19. [Șăineanu, ed. VI] descoperì v. 1. a lua acoperișul: a descoperi o casă; 2. fig. a afla ceeace era ascuns sau necunoscut: Columb a descoperit America în 1492; 3. a da la lumină, a face cunoscut: vremea descopere adevărul; 4. a pătrunde: am descoperit intrigile lor; 5. a-și scoate pălăria: descoperiți-vă! [Lat. DISCOPERIRE].
20. [Scriban] descóper, a -í v. tr. (lat. dĭcoopĕrire, pop. discoperire, it. scoprire, fr. découvrir, sp. descubrir, pg. descobrir. În nord -ópăr). Dezvălesc, ĭau acoperămîntu (învălitoarea): a descoperi o casă. Fig. Fac cunoscut în știință ceĭa ce era neștiut orĭ ascuns: Columb a descoperit America. Curie a descoperit radiu (V. inventez). Daŭ de urmă, aflu, găsesc: a descoperi un secret. Revelez, fac cunoscut cuĭva: a descoperi un secret cuĭva. V. refl. Îmĭ ĭaŭ pălăria din cap. Mă expun prea mult adversaruluĭ în duel orĭ războĭ. Fig. Îmĭ declar intențiunile.
21. [DOOM 3] descoperi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descopăr, 2 sg. descoperi, 3 descoperă, imperf. 1 descopeream; conj. prez. 1 sg. să descopăr, 3 să descopere
22. [DOOM 2] descoperi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descopăr, 3 descoperă, imperf. 3 sg. descoperea; conj. prez. 3 să descopere
23. [MDO] descoperi (ind. prez. 1 sg. descopăr, 3 sg. și pl. descoperă, conj. descopere)
24. [IVO-III] descoper, -pere 3, -per 3 pl., -pere 3 conj., -peream 1 imp.
25. [DER] descoperi (descopăr, it), vb. – 1. A lua, a ridica de pe ceva sau cineva ceea ce le acoperă. – 2. A găsi, a afla. – 3. A revela, a dezvălui. – Mr., megl. discoapir, istr. descoper(esc)u. Lat. dĭscooperῑre (Pușcariu 510; Candrea-Dens., 390; REW 2659; Tiktin; Candrea), cf. it. discoprire, prov., port. descobrir, fr. découvrir, sp. descubrir. – Der. descoperitor, adj. (care descoperă); nedescoperit, adj. (ignorat, ascuns).
26. [Argou] descoperit, -ă, descoperiți, -te adj. cu lipsuri financiare; fără bani
27. [Argou] a descoperi America expr. (iron.) a face caz de un lucru știut de toată lumea.
28. [CECC] A descoperi America – Se știe că descoperirea Americii de către navele lui Cristofor Columb în anul 1492 a fost un eveniment epocal, care și-a prelungit răsunetul de-a lungul vremilor. Astfel „a descoperi America” a ajuns o locuțiune sinonimă cu a descoperi ceva neașteptat și important, cu o mare surpriză, cu o realizare deosebită obținută de o minte inventivă, scăpărătoare. Timpul însă a imprimat expresiei o nuanță ironică. Într-un articol din „Scînteia” (nr. 5105) despre copiii ageri de astăzi, se scrie: „N-au răbdare să stea locului o clipă. Sint la o vîrstă cînd se descoperă în fiecare zi America”. lar în prefața monografiei despre Mark Twain, autorul Petre Solomon spune că scriind această carte n-are „pretenția de a fi descoperit America – deși personal, am descoperit-o pe aceea a lui Mark Twain” (Editura tineretului, 1960, pag. 13). În forma-i negativă: „n-a descoperit America”, expresia desemnează, dimpotrivă, o persoană cam prostuță, cu minte puțină, sau o persoană care nu face descoperiri proprii. O expresie echivalentă: „N-a descoperit praful de pușcă”. Unii cercetători consideră că lui Columb însuși ar fi trebuit să i se aplice această zicală, pentru simplul motiv că la data memorabilei sale călătorii, America fusese de mult descoperită. Astfel istoricul francez Augustin Thierry susține că, prin anul 1000, navigatori normanzi, porniți din Groenlanda, au debarcat pe țărmul de nord-est al Americii, în ținutul denumit Vinland. Iar exploratorul norvegian Helge Ingstad a publicat în 1964 un studiu despre expedițiile vikingilor, conduse de eroii legendari Bjarni și Leif Ericson, în secolele XIII ȘI XIV, și despre escala lor în regiunea Markland (probabil Labrador). Așadar, după părerea acestor oameni de știință, nici chiar Columb… n-a descoperit America! IST.
29. [CECC] Hasta los sastres descubren (sp. „Pînă și croitorii vor să descopere”) – însemnare a lui Cristofor Columb în jurnalul său de călătorie. Se referă, cu ironie și supărare, la febra descoperirilor, care cuprinsese pe mulți aventurieri în goana lor după comori și mărfuri prețioase. Expresia e folosită pentru nechemați și profitori. IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL