1. [DEX '09] DESCHIABURIRE, deschiaburiri, s. f. Acțiunea de a deschiaburi și rezultatul ei. – V. deschiaburi.
2. [MDA2] deschiaburire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: deschiaburi] 1 (Asr) Desființare prin lege a posibilităților de exploatare ale chiaburilor. 2 (Imp) Scoatere a cuiva din rândul chiaburilor.
3. [DLRLC] DESCHIABURIRE s. f. Acțiunea de a deschiaburi; smulgerea pămîntului și a mijloacelor de producție din mîna chiaburilor (acțiune efectuată în etapa de colectivizare în masă a țărănimii muncitoare).
4. [DEX '09] DESCHIABURI, deschiaburesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A scoate pe cineva din rândul chiaburilor. – Pref. des- + [în]chiaburi.
5. [MDA2] deschiaburi vt [At: DEX / Pzi: ~resc / E: des- + chiabur] 1 (Asr) A desființa prin lege posibilitățile de exploatare ale chiaburilor. 2 (Imp) A scoate pe cineva din rândul chiaburilor.
6. [DEX '98] DESCHIABURI, deschiaburesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A scoate pe cineva din rândul chiaburilor. – Des1- + chiabur.
7. [DLRLC] DESCHIABURI, deschiaburesc, vb. IV. Tranz. A smulge din mîna unui chiabur pămîntul și mijloacele de producție (în cadrul măsurilor de lichidare a exploatării chiaburești).
8. [DOOM 3] deschiaburire s. f., g.-d. art. deschiaburirii; pl. deschiaburiri
9. [DOOM 2] deschiaburire (înv.) s. f., g.-d. art. deschiaburirii; pl. deschiaburiri
10. [DOOM 3] deschiaburi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deschiaburesc, 3 sg. deschiaburește, imperf. 1 deschiabuream; conj. prez. 1 sg. să deschiaburesc, 3 să deschiaburească
11. [DOOM 2] deschiaburi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deschiaburesc, imperf. 3 sg. deschiaburea; conj. prez. 3 să deschiaburească
12. [MDO] deschiaburi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL