1. [DEX '09] DESANTARE, desantări, s. f. Acțiunea de a desanta. – V. desanta.
2. [MDA2] desantare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: desanta] Lansare a unui desant.
3. [DEX '09] DESANTA, desantez, vb. I. Tranz. A lansa un desant. – Din desant.
4. [DEX '09] DEȘĂNȚA, deșănțez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din deșănțat (derivat regresiv).
5. [DEX '09] DEȘĂNȚARE, deșănțări, s. f. (Adesea fig.) Destrăbălare, dezmăț. – V. deșănța.
6. [MDA2] desanta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: cf eg descent] A lansa un desant.
7. [MDA2] deșănța vr [At: VEISA, I. 124/2 / V: (îvr) diș~ / Pzi: ~țez / E: cf deșanț] (Înv) 1 A se destrăbăla. 2 A se mira.
8. [MDA2] deșănțare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~țări / E: deșănța] (Înv) Destrăbălare.
9. [MDA2] dișănța v vz deșănța
10. [DLRLC] DEȘĂNȚARE, deșănțări, s. f. (Rar) Destrăbălare, dezmăț; dezordine. Sînt prea mic... ca să mă amestece, de pe acum, în toate deșănțările. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 354.
11. [DN] DESANTA vb. I. tr. A lansa un desant. [Cf. engl. descent].
12. [MDN '00] DESANTA vb. tr. a lansa un desant. (după engl. descent)
13. [DOOM 3] desanta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. desantez, 3 desantează; conj. prez. 1 sg. să desantez, 3 să desanteze
14. [DOOM 3] deșănța (a se ~) (înv., rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă deșănțez, 3 se deșănțează; conj. prez. 1 sg. să mă deșănțez, 3 să se deșănțeze; imper. 2 sg. afirm. deșănțează-te; ger. deșănțându-mă
15. [DOOM 3] deșănțare (înv., rar) s. f., g.-d. art. deșănțării; pl. deșănțări
16. [DOOM 2] *desanta (a ~) vb., ind. prez. 3 desantează
17. [DOOM 2] !deșănța (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se deșănțează
18. [DOOM 2] deșănțare s. f., g.-d. art. deșănțării; pl. deșănțări
19. [GTA] DESANTARE acțiunea de lansare a unui desant.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL