Definiție și ce înseamnă derivativ

1. [DEX '09] DERIVATIV, -Ă, derivativi, -e, adj. Care trage sau abate ceva în altă parte. ♦ (Med.; adesea substantivat, n.) Care se referă la evacuarea surplusului de sânge dintr-un organ bolnav, în scopul favorizării unei funcționări normale a inimii, și la evacuarea substanțelor toxice din organism. – Din fr. dérivatif, lat. derivativus.

2. [MDA2] derivativ, ~ă [At: DENSUSIANU, L. 167 / Pl: ~i, ~e / E: fr dérivatif, lat derivativus, -a, -um] 1 a (Șfg) Care trage sau abate ceva în altă parte. 2 sn (Med) Care se referă la evacuarea surplusului de sânge dintr-un organ bolnav, în scopul favorizării unei funcționări normale a inimii și la evacuarea substanțelor toxice din organism.

3. [CADE] * DERIVATIV I. adj. 🩺 Care produce o iritațiune pe o parte a corpului spre a face să se grămădească acolo sîngele. II. (pl. -ive) sn. ☠ Medicament derivativ: vezicătoarea e un ~ [fr.].

4. [DLRLC] DERIVATIV, -Ă, derivativi, -e, adj. Care trage sau abate ceva în altă parte. ♦ (Med.) Care atrage sîngele sau umorile dintr-o parte a corpului în alta. Remediu derivativ. ◊ (Substantivat) Vezicătoarea, sinapismul etc. sînt derivative.

5. [DN] DERIVATIV, -Ă adj. Care servește la abaterea sîngelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. // s.n. Mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu. // adj., s.n. (Lingv.) (Element) cu care se face derivarea. [Cf. fr. dérivatif, lat. derivativus].

6. [MDN '00] DERIVATIV, -Ă I. adj. care trage, abate ceva în altă parte. II. s. n. mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu. III. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea. (< fr. dérivatif, lat. derivativus)

7. [Șăineanu, ed. VI] derivativ a. Med. care operă o derivațiune: vezicătorile sunt derivative.

8. [Scriban] *derivatív, -ă adj. (lat. derivativus). Med. Revulsiv, care produce o derivațiune: luarea de sînge e derivativă. S.n., pl. e: muștaru, vezicătorile și purgativele îs derivative.

9. [DOOM 3] derivativ1 adj. m., pl. derivativi; f. derivativă, pl. derivative

10. [DOOM 3] +derivativ2 s. n., pl. derivative

11. [DOOM 2] derivativ adj. m., pl. derivativi; f. derivativă, pl. derivative

12. [DTL] DERIVATIV s. n. (cf. fr. dérivatif, lat. derivativus): element cu care se realizează derivarea, ca sufixul sau prefixul.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro