1. [DEX '09] DERETICAT s. n. Faptul de a deretica. – V. deretica.
2. [MDA2] dereticat2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 95 / V: dir~ / Pl: ~ați, ~e / E: deretica] 1 Curățit. 2 Aranjat.
3. [MDA2] dereticat1 sn [At: PAS, Z. I, 247 / Pl: ~uri / E: deretica] (Înv) Dereticare.
4. [DLRLC] DERETICAT2, -Ă, dereticați, -te, adj. (Despre interiorul unei case) Pus în rînduială; aranjat, curățat. (Atestat în forma deretecat) Lăuntrul odăii e deretecat de ți-e drag să te uiți la el. DELAVRANCEA, S. 7. – Variante: deretecat, -ă, direticat, -ă (ODOBESCU, S. I 95) adj.
5. [DLRLC] DERETICAT1 s. n. Faptul de a deretica; punere în rînduială, aranjare. Îi mai ținea în pat [pe copii], ca să n-o încurce la dereticatul casei. PAS, Z. I 247.
6. [DEX '09] DERĂTECA vb. I v. deretica.
7. [DEX '09] DERDICA vb. I v. deretica.
8. [DEX '09] DERETECA vb. I v. deretica.
9. [DEX '09] DERETICA, deretic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. ♦ Tranz. A pune ceva în ordine; a aranja. [Var.: derăteca, derdica, dereteca vb. I] – Lat. de-radicare.
10. [MDA2] dăratica v vz deretica
11. [MDA2] dărăteca v vz deretica
12. [MDA2] dărătica v vz deretica
13. [MDA2] dârătica v vz deretica
14. [MDA2] derădica v vz deretica
15. [MDA2] derăteca v vz deretica
16. [MDA2] derătica v vz deretica
17. [MDA2] derdica v vz deretica
18. [MDA2] deredica v vz deretica
19. [MDA2] dereteca v vz deretica
20. [MDA2] deretica [At: PSALT. 89/34 / V: ~teca, direteca, dir~, diritica, ~răt~, dirăt~[1], dărăt~, dărăteca, ~rădica, ~redica, ~ridica, dirădica, diridica, derdica, dirdica, drădica / Pzi: ~etic / E: lat deradicare] 1 vt (Înv) A înlătura, a face să dispară. 2 vt (Înv) A scăpa (de)..., a elibera (de)... 3 vt (Înv) A dărui. 4 vi A face ordine și curățenie prin casă. 5 vt A pune ceva în ordine Si: a aranja. 6 vi (Buc) A umbla (sau a da o raită) prin împrejurimi.
21. [MDA2] deridica v vz deretica
22. [MDA2] dirădica v vz deretica
23. [MDA2] dirăteca v vz deretica
24. [MDA2] dirdica2 v vz deretica
25. [MDA2] diredica v vz deretica
26. [MDA2] direteca v vz deretica
27. [MDA2] direticat, ~ă a vz dereticat2
28. [MDA2] dirica v vz deretica
29. [MDA2] diridica v vz deretica
30. [MDA2] diritica v vz deretica
31. [MDA2] drădica v vz deretica
32. [CADE] ❍ DERĂDICA (-ic) vb. tr. = DERETECA.
33. [CADE] DERETECA (-tec), DERETICA, DIRETICA (-tic) vb. tr. și intr. A face rînduială prin casă, scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd, etc.: fata scutură și deretică și așeză toate lucrușoarele pe la locurile lor (ISP.); cocoana Leonora diretică odăile chiriașilor (BR.-VN.) [lat. de-radīcare].
34. [CADE] ❍ DIRĂDICA = DERETICA.
35. [CADE] DIRETECĂ, DIRETICA 👉 DERETICA.
36. [DLRLC] DERĂDICA vb. I v. deretica.
37. [DLRLC] DERETECAT, -Ă adj. v. dereticat.
38. [DLRLC] DERETICA, deretic, vb. I. 1. Intranz. A face rînduială, a curăța prin casă (scuturînd așternutul, ștergînd praful, măturînd etc.). Se mișca încolo și încoace prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. Atunci se pune fata și scutură și deretică. ISPIRESCU, L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) în ordine, a aranja. Afară se auzea ploaia cernută fără istov, glasul birjarului dereticînd ceva în jurul trăsurii. C. PETRESCU, S. 81. În vremea asta tu deretică toate și pregătește cele de cuviință. SADOVEANU, D. P. 78. – Variante: (regional) derădica (SBIERA, P. 31), derăteca (VLAHUȚĂ, N. 9), derdica, derdic (CREANGĂ, A. 69), dereteca (CAMIL PETRESCU, T. I 542, ISPIRESCU, L. 149, POPESCU, B. III 118), diretica (la TDRG) vb. I.
39. [DLRLC] DIRETICA vb. I v. deretica.
40. [DLRLC] DIRETICAT, -Ă adj. v. dereticat.
41. [Șăineanu, ed. VI] derădicà v. Mold. a deretica: derăticam și măturam prin casă CR.
42. [Șăineanu, ed. VI] dereticà v. a pune în ordine, a așeza lucrurile la locul lor (mai ales în casă). [Mold. derădicà: lat. DERADICARE].
43. [Scriban] dărátic V. deretic.
44. [Scriban] dărătec V. diretic.
45. [Scriban] derădíc și derătic V. deretic.
46. [Scriban] derdíc V. deretic.
47. [Scriban] deredíc V. deretic.
48. [Scriban] derétic și dirétic, a -á v. tr. (lat. *de- și *diréctico, -áre, d. dirigere, directum, a îndrepta. V. dreg). Așez, aranjez, pun lucrurile la locu lor: să diretice pin ĭatacurĭ (VR. 1923, 4, 24). Fig. Vechĭ (infl. de ridic). Înlătur, mătrășesc: l-a direticat de pe fața pămîntuluĭ. – În Munt. (vechĭ) și dărătec, dărátic. În Mold. nord. Trans. diredíc, dirădíc; maĭ vechĭ derădic, deredic, derádic și derătic. – Și derdíc, drădïc. V. chitesc, zăhăĭesc.
49. [Scriban] dirădíc V. deretic.
50. [Scriban] diredíc V. deretic.
51. [Scriban] dirétic V. deretic.
52. [Scriban] drădíc V. deretic.
53. [DOOM 3] deretica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deretic, 2 sg. deretici, 3 deretică; conj. prez. 1 sg. să deretic, 3 să deretice
54. [DOOM 2] deretica (a ~) vb., ind. prez. 3 deretică
55. [MDO] deretica
56. [IVO-III] deretic.
57. [DER] deretica (deretic, dereticat), vb. – 1. (Înv.) A da la o parte. – 2. A degaja, a elibera (interiorul casei). – 3. A face curățenie, a curăța. – Var. der(ă)dica, dereteca, diretica, d(i)rădica, der(e)dica. Lat. *dēradĭcāre „a dezrădăcina” (Candrea-Dens., 484; Candrea; Graur, BL, IV, 184; Cortés 127), ipoteză confirmată de prima var., și de sensul vechi: cf. voi dărăteca pre cei fără de lege (Biblia 1688). Totuși, Pușcariu 503; Tiktin și Scriban preferă să se refere la lat. *directĭcāre, de la rectus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL