1. [MDA2] dereptar sn vz dreptar
2. [DEX '09] DREPTAR, dreptare, s. n. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – Drept + suf. -ar.
3. [DEX '09] ÎNDREPTAR, îndreptare, s. n. Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid. – În + dreptar (Înv. „îndreptar” < drept).
4. [MDA2] dereptariu sn vz dreptar1
5. [MDA2] direptar sn vz dreptar1
6. [MDA2] dreptar2 [At: GALAN, Z. R. 121 / Pl: ~i / E: drept + -ar] 1-2 smf, a (Înv; nob) (Persoană) care are anumite drepturi politice.
7. [MDA2] dreptar1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 100/2 / V: (îrg) dir~, dereptariu, (rar) tr~ / Pl: ~e și ~uri / E: drept + -ar] (Pop) 1 Unealtă de zidărie, dulgherie etc. cu care se controlează dacă zidul, piatra, lemnul etc. este (în unghi) drept Si: îndreptar Cf colțar, cot, echer, riglă, (reg) ghiunie, mahală, șalău. 2 Cârlig la plug. 3 Șurub mare de lemn la roata morii. 4 (Lpl) Scândurile orizontale care formează treptele unei scări. 5 (Fig) Mod corect de a îndeplini o acțiune Si: îndreptar. 6 (Fig) Suită de norme de conduită Si: îndreptar. 7 (Fig) Ghid.
8. [MDA2] îndreptar sn [At: DA / Pl: ~re / E: în- + dreptar] Colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu.
9. [MDA2] treptar sn vz dreptar
10. [CADE] DREPTAR, ‡ D(E)REPTAR(IU) (pl. -are) sn. 1 🔧 Unealtă a dulgherului, colțar, ghiunie (🖼 1388): meșterii... cînd lucrează lemne sau pietre...puind acel dreptariu, le tocmesc și le netezesc (PRV.-MB.) ¶ 2 🏚 Șurub mare de lemn în legătură cu roata morii, servind s’o încetinească sau s’o iuțească: morarul strînge ori mai dă drumul ~ului (LUNG.) ¶ 3 Ⓕ Normă [drept].
11. [DLRLC] DREPTAR, dreptare, s. n. Riglă sau echer utilizat în zidărie sau în dulgherie pentru verificarea suprafețelor plane. Manole cel oacheș și bărbos de la Hurez... ținînd într-o mînă dreptarul zidarilor... iar în cealaltă păpușa de sfoară pentru măsurătoare. ODOBESCU, S. II 513. ♦ (Top.) Instrument utilizat pentru trasarea drumurilor. Prin aleea de aluni acum trece drumul mare... «Butucul» a căzut jertfă dreptarului drumurilor. HOGAȘ, H. 47.
12. [DLRLC] ÎNDREPTAR, îndreptare, s. n. Lucrare care dă îndrumări (într-un anumit domeniu); călăuză. Îndreptar ortografic. ▭ Cunoașterea principiilor de proiectare ale arhitecturii sovietice în domeniul construcțiilor agricole constituie un ajutor eficace și un îndreptar sigur în activitatea de proiectare a Stațiunilor de mașini și tractoare din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 5/2.
13. [Șăineanu, ed. VI] dreptar n. 1. colțarul drept al dulgherului; 2. fig. normă. [Redus din îndreptar].
14. [Scriban] dreptár V. îndreptar.
15. [Scriban] îndreptár și dreptár n., pl. e (d. drept, îndrept). Echer saŭ riglă de meseriaș. Șurub regulator p. ca o mașină să meargă maĭ răpede saŭ maĭ încet. Fig. Normă, canon, regulă de vĭață. Cod, pravilă, carte care arată legile uneĭ științe: această carte e îndreptaru limbiĭ româneștĭ. – Vechĭ dereptar. V. colțar și cumpănă.
16. [DOOM 3] dreptar (înv., reg.) s. n., pl. dreptare
17. [DOOM 3] îndreptar s. n., pl. îndreptare
18. [DOOM 2] dreptar s. n., pl. dreptare
19. [DOOM 2] îndreptar s. n., pl. îndreptare
20. [DTL] ÎNDREPTAR s. n. (< în + dreptar < drept + suf. -ar): lucrare care dă îndrumări într-un anumit domeniu; călăuză. ◊ ~ ortoepic, ortografic și de punctuație: î. de pronunțare și de scriere corectă a cuvintelor, a propozițiilor și a frazelor dintr-o limbă, în spiritul normelor limbii literare actuale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL