1. [MDA2] derebei sm [At: I. IONESCU, M. 97 / V: (înv) ~eg / Pl: ~ / E: tc derebey] (Tcî) Mic principe turc, cunoscut ca aprig jefuitor prin regiunile muntoase ale Anatoliei.
2. [DLRM] DEREBEI s. m. (Înv.) Principe turc cu putere despotică, care întreprindea acțiuni de brigandaj. – Tc. derebei.
3. [MDA2] derebeg sm vz derebei
4. [Șăineanu, ed. VI] derebeiu (derebeg) m. căpetenia celor nemulțumiți cu domnia Sultanului, numele micilor principi, cu puterea despotică, cari jăfuiau prin regiunile muntoase ale Anatoliei: tot viță de derebeghi de cei de cari tremura chiar Saraiu împărătesc, ca Pasvantoglu GHICA; a trăit ca un derebeiu până în anul 1874. OD. [Turc. DEREBEG, DEREBEY, lit. Domnul văii].
5. [DAR] derebeg (derebei), derebegi (derebei), s.m. (înv.) șeful răsculaților împotriva sultanului; haiduc turc; proscris.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL