1. [DEX '09] DEPRECIAT, -Ă, depreciați, -te, adj. Care nu este apreciat la justa valoare; desconsiderat, devalorizat. ♦ Cu valoare scăzută. [Pr.: -ci-at] – V. deprecia.
2. [MDA2] depreciat2, ~ă a [At: DEX / V: (înv) ~ețiat / Pl: ~ați, ~e / E: deprecia] 1 Care nu este apreciat la justa valoare Si: desconsiderat, devalorizat. 2 Cu valoare scăzută.
3. [MDA2] depreciat1 sn [At: MDA ms / E: deprecia] 1-2 Depreciere (1-2). 3 Devalorizare.
4. [DLRLC] DEPRECIAT, -Ă, depreciați, -te, adj. 1. Desconsiderat, neapreciat. Scriitor depreciat. 2. Cu valoare scăzută. Monedă depreciată. – Pronunțat: -ci-at.
5. [DEX '09] DEPRECIA, depreciez, vb. I. 1. Tranz. A aprecia ceva sub valoarea sa reală; p. ext. a nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 2. Tranz. și refl. A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea; a (se) devaloriza; a (se) degrada. [Pr.: -ci-a] – Din fr. déprécier.
6. [MDA2] deprecia [At: I. IONESCU, D. 174 / V: (înv) ~ția / Pzi: ~iez / E: fr déprecier] 1 vt A aprecia ceva sau pe cineva sub valoarea sa reală. 2 vt (Pex) A nesocoti, a minimaliza valoarea unui lucru. 3-4 vtr A(-și) micșora, a(-și) pierde valoarea sau calitatea Si: a (se) devaloriza, a (se) degrada.
7. [MDA2] depreția v vz deprecia
8. [MDA2] deprețiat, ~ă a vz depreciat
9. [CADE] * DEPRECIA (-eciez), DEPREȚIA (-țiez) vb. tr. A scădea, a nesocoti prețul, valoarea, meritul: ambițiosul caută a depreția și a înnegri pe acei cari s’au ridicat prin muncă și prin talent (I.-GH.) [fr.].
10. [CADE] * DEPREȚIA 👉 DEPRECIA.
11. [DLRLC] DEPRECIA, depreciez, vb. I. Tranz. 1. A nesocoti valoarea unui lucru, a aprecia ceva sub valoarea sa reală. Căutînd să deprecieze tocmai ceea ce constituie forța realistă a operei lui Caragiale, criticii burgheziei... l-au acuzat pe dramaturg de a fi creat doar niște păpuși. CARAGIALE, O. I 36 (Prefață). 2. A face să scadă, a micșora valoarea, calitatea unui lucru. Apele... prin stagnațiunea lor, depreciază pămîntul. I. IONESCU, D. 174. – Pronunțat: -ci-a.
12. [DN] DEPRECIA vb. I. 1. tr. A scădea prețul sau valoarea unui lucru. 2. tr., refl. A(-și) micșora valoarea, meritul, calitatea; a (se) devaloriza. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. déprécier].
13. [MDN '00] DEPRECIA vb. I. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa reală. ◊ (fig.) a desconsidera. II. tr., refl. a(-și) micșora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada. (< fr. déprécier)
14. [Șăineanu, ed. VI] deprețià v. a scădea prețul, valoarea, meritul.
15. [Scriban] *depreciéz v. tr. (fr. dé-précier, d. lat. de-pretiare. V. apreciez, disprețuĭesc). Micșorez valoarea unuĭ lucru saŭ meritu cuĭva.
16. [DOOM 3] deprecia (a ~) (desp. de-pre-ci-a) vb., ind. prez. 1 sg. depreciez (desp. -ci-ez), 3 depreciază, 1 pl. depreciem; conj. prez. 1 sg. să depreciez, 3 să deprecieze; ger. depreciind (desp. -ci-ind)
17. [DOOM 2] deprecia (a ~) (de-pre-ci-a) vb., ind. prez. 3 depreciază, 1 pl. depreciem (-ci-em); conj. prez. 3 să deprecieze; ger. depreciind (-ci-ind)
18. [MDO] deprecia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. depreciază, 1 pl. depreciem, ger. depreciind)
19. [IVO-III] depreciez, -ciază 3, cieze 3 conj., -ciere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL