1. [DEX '09] DEPRAVAȚIUNE, depravațiuni, s. f. (Rar) Depravare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dépravation, lat. depravatio, -onis.
2. [MDA2] depravațiune sf [At: FILIMON, ap. CADE / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr dépravation, lat depravatio, -onis] (Înv) 1 Corupție. 2 Desfrâu.
3. [CADE] * DEPRAVAȚIUNE sf. = DEPRAVARE: lumina adevăratei civilizațiuni n’a risipit încă norii cei groși... ai depravațiunii (FIL.) [fr.].
4. [DEX '98] DEPRAVAȚIUNE, depravațiuni, s. f. Depravare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dépravation, lat. depravatio, -onis.
5. [DN] DEPRAVAȚIUNE s.f. Depravare. [Cf. fr. dépravation, lat. depravatio].
6. [MDN '00] DEPRAVAȚIUNE s. f. depravare. (< fr. dépravation, lat. depravatio)
7. [Scriban] *depravațiúne f. (lat. de-pravátio, -ónis). Med. Alterare, stricare: depravațiunea sîngeluĭ. Fig. Corupțiune, stricăcĭune: depravațiunea obiceĭurilor. – Și -ațíe și -áre.
8. [DOOM 3] depravațiune (înv.) (desp. de-pra-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. depravațiunii; pl. depravațiuni
9. [DOOM 2] depravațiune (rar) (de-pra-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. depravațiunii; pl. depravațiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL