1. [DEX '09] DEPRAVARE, depravări, s. f. Faptul de a se deprava; corupție (2), blestemăție, desfrâu, depravațiune. – V. deprava.
2. [MDA2] depravare sf [At: MACEDONSKI, O. II, 277 / Pl: ~vări / E: deprava] 1 Corupție. 2 Desfrâu.
3. [CADE] * DEPRAVARE sf. Faptul de a (se) deprava, desmățare, destrăbălare: ne-a lăsat pradă corupțiunii și depravării (I.-GH.).
4. [DLRLC] DEPRAVARE, depravări, s. f. Faptul de a se deprava; corupție, stricăciune, desfrînare. Principesele sînt niște copile aproape, dar depravarea e în ochii lor. MACEDONSKI, O. II 277.
5. [DN] DEPRAVARE s.f. Acțiunea de a (se) deprava și (mai ales) rezultatul ei; desfrînare, descompunere morală; corupție; depravațiune. [< deprava].
6. [Șăineanu, ed. VI] depravare f. 1. alterațiune: depravarea sângelui; 2. fig. stricat: inimă depravată.
7. [DEX '09] DEPRAVA, depravez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare.
8. [MDA2] deprava vr [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~vez / E: fr dépraver, lat depravare] (D. oameni) 1 A se corupe. 2 A deveni desfrânat.
9. [CADE] * DEPRAVA (-vez) vb. tr. și refl. A (se) strica, a (se) desmăța, a (se) destrăbăla [fr.].
10. [CADE] * DEPRAVAT adj. p. DEPRAVA. Stricat, desmățat, destrăbălat.
11. [CADE] * DEPRAVAȚIUNE sf. = DEPRAVARE: lumina adevăratei civilizațiuni n’a risipit încă norii cei groși... ai depravațiunii (FIL.) [fr.].
12. [DLRLC] DEPRAVA, depravez, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la timpurile compuse) A ajunge, a deveni depravat, decăzut, desfrînat; a se descompune din punct de vedere moral.
13. [DN] DEPRAVA vb. I. refl. A fi desfrînat, decăzut; a se descompune din punct de vedere moral. [< fr. dépraver, it., lat. depravare].
14. [MDN '00] DEPRAVA vb. refl. a deveni depravat; a se corupe. (< fr. dépraver, lat. depravare)
15. [Șăineanu, ed. VI] depravà v. 1. a strica, a schimba în rău: mâncările crude depravează stomacul; 2. a corupe, a perverti: a deprava tinerimea.
16. [Scriban] *depravațiúne f. (lat. de-pravátio, -ónis). Med. Alterare, stricare: depravațiunea sîngeluĭ. Fig. Corupțiune, stricăcĭune: depravațiunea obiceĭurilor. – Și -ațíe și -áre.
17. [Scriban] *depravéz v. tr. (lat. deprávo, -áre, d. pravus, răŭ, corupt). Alterez, stric: a deprava stomahu. Fig. Pervertesc, corup: a deprava obiceĭurile.
18. [DOOM 3] depravare (desp. de-pra) s. f., g.-d. art. depravării; pl. depravări
19. [DOOM 2] depravare (de-pra-) s. f., g.-d. art. depravării; pl. depravări
20. [DOOM 3] deprava (a se ~) (desp. de-pra-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă depravez, 3 se depravează; conj. prez. 1 sg. să mă depravez, 3 să se depraveze; imper. 2 sg. afirm. depravează-te; ger. depravându-mă
21. [DOOM 2] !deprava (a se ~) (de-pra-) vb. refl., ind. prez. 3 se depravează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL