1. [DEX '09] DEPOZITAR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. 1. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. 2. Intermediar căruia i se încredințează o marfă pentru vânzare în contul proprietarului.- Din fr. dépositaire.
2. [MDA2] depozitar, ~ă smf [At: HAMANGIU, C. C. 403 / Pl: ~i, ~e / E: fr dépositaire] 1 Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. 2 (Înv) Negustor care deținea mărfuri în cantități mari. 3 (Fig) Deținător.
3. [CADE] * DEPOZITAR sm. 1 Acela căruia i se încredințează un depozit ¶ 2 Ⓕ Păstrător: acei bieți dăscălași cari au fost ~ii limbii și naționalității noastre (I.-GH.) [fr.].
4. [DEX '98] DEPOZITAR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în păstrare. – Din fr. dépositaire.
5. [DLRLC] DEPOZITAR, -Ă, depozitari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se lasă ceva în depozit, care păstrează ceea ce i s-a încredințat. ◊ Fig. Nu orișice trecător e un depozitar al comorilor literare contemporane. SADOVEANU, E. 13. Acei bieți dăscălași, care au fost depozitari limbii și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată. GHICA, S. A. 72.
6. [DN] DEPOZITAR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește ceva în depozit, în păstrare. [Cf. it. depositario].
7. [MDN '00] DEPOZITAR, -Ă s. m. f. cel care primește ceva în depozit (2). (< fr. dépositaire)
8. [Șăineanu, ed. VI] depozitar m. căruia se încredințează un depozit.
9. [Scriban] *depozitár, -ă a. (lat. depositárius). Care primește în depozit un lucru de la un depunător. Păstrător.
10. [DOOM 3] depozitar s. m., pl. depozitari
11. [DOOM 2] depozitar s. m., pl. depozitari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL