1. [DEX '09] DEPLÂNGE, deplâng, vb. III. Tranz. A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a considera pe cineva vrednic de compătimire; a deplora. [Perf. s. deplânsei, part. deplâns] – Pref. de- + plânge (după fr. déplorer).
2. [MDA2] deplânge vt [At: I. NEGRUZZI, S. III, 399 / Pzi: deplâng / E: de4 + plânge cf fr déplorer] 1 A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva. 2 A găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire Si: a deplora.
3. [CADE] * DEPLÎNGE (-plîng) vb. tr. A jeli, a tîngui, a plînge pe cineva sau soarta cuiva: deplînge pe nenorocitul acela, care nu e decît o victimă a neglijenței alțora (CAR.) [format după fr. déplorer].
4. [DEX '98] DEPLÂNGE, deplâng, vb. III. Tranz. A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire; a deplora. [Perf. s. deplânsei, part. deplâns] – De4 + plânge (după fr. déplorer).
5. [DLRLC] DEPLÎNGE, deplîng, vb. III. Tranz. A plînge pe cineva care se află într-o situație grea, a simți și a arăta milă, părere de rău (față de o nenorocire, o pierdere etc.); a căina. De cîteva ori Cecil lăsase a se înțelege că dezaprobă viața Madalei și că îl deplînge pe Dinu Grințescu. C. PETRESCU, A. 424. – Forme gramaticale: perf. s. deplînsei, part. deplîns.
6. [DN] DEPLÂNGE vb. III. tr. A plînge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva). [P.i. deplîng. / < de- + plînge, după fr. déplorer].
7. [MDN '00] DEPLÂNGE vb. tr. a plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva); a deplora. (după fr. déplorer)
8. [Șăineanu, ed. VI] deplânge v. a plânge tare, a jeli. [Modelat după fr. déplorer].
9. [Scriban] *deplîng, -plîns, a -plînge v. tr. (după lat. de-plángere și fr. déplorer). Deplor.
10. [DOOM 3] deplânge (a ~) (desp. de-plân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deplâng, 3 sg. deplânge, perf. s. 1 sg. deplânsei, 1 pl. deplânserăm, m.m.c.p. 1 pl. deplânseserăm; conj. prez. 1 sg. să deplâng, 3 sg. să deplângă; ger. deplângând; part. deplâns
11. [DOOM 2] deplânge (a ~) (de-plân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deplâng, 1 pl. deplângem; part. deplâns
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL