1. [DEX '09] DEPISTARE, depistări, s. f. Acțiunea de a depista și rezultatul ei. – V. depista.
2. [MDA2] depistare sf [At: CONTEMP., S. II, 1950, nr. 1846, 21/5 / Pl: ~tări / E: depista] 1 Aflare a urmei unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut Si: depistat1 (1). 2 Cercetare.
3. [DLRLC] DEPISTARE, depistări, s. f. Acțiunea de a depista; descoperire. Școlile de artă și-au propus în vara aceasta o acțiune intensă de depistare a talentelor reale. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 6/5.
4. [DN] DEPISTARE s.f. Acțiunea de a depista și rezultatul ei; descoperire; (fig.) adulmecare. [< depista].
5. [DEX '09] DEPISTA, depistez, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. ♦ (Med.) A descoperi și a cerceta cazuri de boală inaparentă. – Din fr. dépister.
6. [MDA2] depista vt [At: CONTEMP., S. II, 1950, nr. 184, 4/3 / Pzi: ~tez / E: fr dépister] A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut.
7. [DEX '98] DEPISTA, depistez, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. – Din fr. dépister.
8. [DLRLC] DEPISTA, depistez, vb. I. Tranz. A descoperi ceva tăinuit, nedat pe față; a da de urma unui lucru ascuns, a cărui descoperire interesează, prezintă importanță. A depista cazurile de scarlatină.
9. [DN] DEPISTA vb. I. tr. A găsi urma, a descoperi (ceva ascuns, tăinuit). [< fr. dépister].
10. [MDN '00] DEPISTA vb. tr. a descoperi, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit. (< fr. dépister)
11. [DOOM 3] depistare s. f., g.-d. art. depistării; pl. depistări
12. [DOOM 2] depistare s. f., g.-d. art. depistării; pl. depistări
13. [DOOM 3] depista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. depistez, 3 depistează; conj. prez. 1 sg. să depistez, 3 să depisteze
14. [DOOM 2] depista (a ~) vb., ind. prez. 3 depistează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL