1. [MDA2] depeizare sf [At: DN3 / Pl: ~zări / E: depeiza] (Frm) 1 Îndepărtare din locul de origine Si: depeizat1 (1). 2 Dezrădăcinare (2). 3 Dezorientare. 4 Înstrăinare.
2. [DN] DEPEIZARE s.f. Acțiunea de a (se) depeiza și rezultatul ei. [< depeiza].
3. [MDA2] depeiza vtr [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: fr dépayser] (Frm) 1-2 A (se) îndepărta din locul de origine. 3-4 A (se) dezrădăcina (2). 5-6 A (se) dezorienta. 7-8 A (se) înstrăina.
4. [DN] DEPEIZA vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A lua, a smulge de la locul de baștină, a dezrădăcina. ♦ (Fig.) A (se) dezorienta; a (se) înstrăina, a (se) însingura. [Pron. -pe-i-, p. i. -zez. / < fr. dépayser].
5. [MDN '00] DEPEIZA vb. tr., refl. a lua, a smulge de la locul de origine. ◊ (fig.) a (se) dezorienta; a (se) înstrăina. (< fr. dépayser)
6. [DOOM 3] depeiza (a ~) (livr.) (desp. -pe-i-) vb., ind. prez. 1 sg. depeizez, 3 depeizează; conj. prez. 1 sg. să depeizez, 3 să depeizeze
7. [DOOM 2] depeiza (a ~) (livr.) (-pe-i-) vb., ind. prez. 3 depeizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL