1. [DEX '09] DEPARTAMENT, departamente, s. n. 1. Subdiviziune a unui minister sau a unui organism, întreprindere etc. 2. (În SUA) Minister. 3. (În Franța) Unitate administrativ-teritorială. – Din fr. département.
2. [MDA2] departament sn [At: (a. 1780) GCR II, 125/8 / V: (înv) deper~, di~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr département] 1 Minister. 2 (Înv) Subdiviziune a unui minister condusă de un adjunct al ministrului și subordonată acestuia. 3 (În unele state) Unitate administrativ-teritorială. 4-5 (Înv) (Secție a unui) tribunal. 6 (Înv, îs) ~ de patru (sau șapte, ori opt) Curte judecătorească formată din patru, șapte sau opt judecători care judecau procesele localnicilor cu străinii.
3. [CADE] * DEPARTAMENT (pl. -te) sn. ⏲ 1 Parte din administrațiunea unui Stat care intră în atribuțiunile unui minister: ~ul afacerilor străine ¶ 2 În Franța, porțiune de teritoriu (district, județ) administrată de un prefect [fr.].
4. [DEX '98] DEPARTAMENT, departamente, s. n. 1. Subdiviziune a unui minister. 2. (În unele state, de ex. în S.U.A.) Minister. 3. (În unele state, de ex. în Franța) Unitate administrativ-teritorială. – Din fr. département.
5. [DLRLC] DEPARTAMENT, departamente, s. n. Ramură superioară a administrației de stat și instituția care o deservește; minister. De cînd m-o împins păcatele să fiu în slujbă... tot dojane primesc de la departament. ALECSANDRI, T. I 196.
6. [DN] DEPARTAMENT s.n. 1. Ramură importantă a administrației de stat sau a unei instituții; departament de stat = denumirea oficială a Ministerului Afacerilor Externe al S.U.A. 2. Unitate administrativ-teritorială în Franța, condusă de către un prefect. [Pl. -te, -turi. / < fr. département].
7. [MDN '00] DEPARTAMENT s. n. 1. ramură importantă a administrației de stat sau a unei instituții; (în unele țări) minister. ♦ ~ de stat = titulatura oficială a Ministerului Afacerilor Externe al S. U. A. 2. unitate administrativ-teritorială în Franța. (< fr. département)
8. [Șăineanu, ed. VI] departament n. 1. partea din administrațiunea unui Stat atribuită unui ministru: departamentul justiției; 2. diviziune administrativă: Franța are departamente, împărțite în arondismente și subîmpărțite în cantoane și comune.
9. [Scriban] *departamént n., pl. e (fr. départament, plecare, depărtare, departament, d. départir, a distribui, a împărți; it. departimento; sp. [d. fr.] -amento. V. despart). Minister, parte din afacerile statuluĭ cîtă revine unuĭ ministru: departamentu cultelor. Fie-care din cele 86 de județe conduse de cîte un prefect în Francia. – Maĭ bine ar fi departiment, după cum se vede din compartiment și despărțimînt, că vin de la un verb de conj. IV.
10. [MDA2] depertament sn vz departament
11. [MDA2] dipartament sn vz departament
12. [DOOM 3] departament s. n., pl. departamente
13. [DOOM 2] departament s. n., pl. departamente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL