1. [DEX '09] DENOMINAȚIE, denominații, s. f. Denumire, numire. – Din fr. dénomination.
2. [MDA2] denominație sf [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 104, 4/2 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr dénomination] (Liv) Denumire.
3. [DEX '98] DENOMINAȚIE, denominații, s. f. (Livr.) Denumire, numire. – Din fr. dénomination.
4. [DN] DENOMINAȚIE s.f. Denumire, numire. ♦ Poreclă. [Gen. -iei, var. denominațiune s.f. / < fr. denomination, cf. lat. denominatio].
5. [MDN '00] DENOMINAȚIE s. f. denumire. (< fr. dénomination, lat. denominatio)
6. [MDA2] denominațiune sf vz denominație
7. [DN] DENOMINAȚIUNE s.f. v. denominație.
8. [Scriban] *denominațiúne f. (lat. denominátio, -ónis). Dezignarea uneĭ persoane saŭ lucru pintr’un nume care-ĭ exprimă starea, calitatea ș.a. – Și -áție.
9. [DOOM 3] denominație (desp. -ți-e) s. f., art. denominația (desp. -ți-a), g.-d. art. denominației; pl. denominații, art. denominațiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] denominație (-ți-e) s. f., art. denominația (-ți-a), g.-d. art. denominației; pl. denominații, art. denominațiile (-ți-i-)
11. [DTL] DENOMINAȚIE s. f. (cf. fr. dénomination): v. denumire.
12. [D.Religios] denominație, denominații s. f. 1. Numire, denumire. 2. Denumire dată organizațiilor religioase sectare desprinse din confesiunile protestante și reformate. [Var.: denominațiune s. f.] – Din fr. dénomination, lat. denominatio.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL