1. [DEX '09] DEMÂNCAT s. n. (Pop.) Demâncare. – De4 + mâncat.
2. [MDA2] demâncat sn [At: BIBLIA (1688), 191/41 / S și: de mâncat / Pl: ~uri / E: de4 + mâncat] (Îvp) Mâncare.
3. [DEX '98] DEMÂNCAT s. n. (Rar) Demâncare. – De4 + mâncat.
4. [CADE] DEMÎNCARE, DEMÎNCAT sbst. sf. Ceea ce se dă, ce se aduce cuiva de mîncare: îndată mă și trimite mama cu demîncare în țarină (CRG.); dă tu flacăului demîncatul ce i-am făcut (EMIN.).
5. [CADE] DEMÎNCAT 👉 DEMÎNCARE.
6. [DLRLC] DEMÎNCAT s. n. (Rar) Demîncare. Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut eu și pornește-l. EMINESCU, L. P. 184.
7. [DOOM 3] demâncat (merinde) (pop., rar) s. n. (S-a dus cu ~ la câmp.)
8. [DOOM 2] demâncat (mâncare) (pop., rar) s. n. (s-a dus cu ~)
9. [DOOM 2] !de mâncat prep. + vb. (dă ~; ~, aș mânca)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL