Definiție și ce înseamnă demâncare

1. [DEX '09] DEMÂNCARE s. f. (Pop.) Mâncare, hrană, bucate; demâncat. – De4 + mâncare.

2. [MDA2] demâncare sf [At: PSALT. HUR. 46r/6 / V: dă~ / Pl: ~cări / E: de4 + mâncare] (Îvp) Mâncare.[1]

3. [DEX '98] DEMÂNCARE s. f. Mâncare, hrană, bucate; demâncat. – De4 + mâncare.

4. [MDA2] dămâncare sf vz demâncare

5. [CADE] DEMÎNCARE, DEMÎNCAT sbst. sf. Ceea ce se dă, ce se aduce cuiva de mîncare: îndată mă și trimite mama cu demîncare în țarină (CRG.); dă tu flacăului demîncatul ce i-am făcut (EMIN.).

6. [CADE] DEMÎNCAT 👉 DEMÎNCARE.

7. [CADE] DEMÎNCĂRICĂ sf. dim. DEMÎNCARE: la han am găsit și ~ și pat de odihnă (ISP.).

8. [DLRLC] DEMÎNCARE s. f. Mîncare, hrană, alimente, bucate. La seceră... romînul pornește cît se poate de dimineață, luîndu-și bucatele sau demîncarea pentru ziua întreagă. PAMFILE, A. R. 117. Și cum mă scol, îndată mă și trimite mama cu demîncare în țarină la niște lingurari, ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.

9. [Scriban] demîncáre f., pl. inuz. ărĭ. Mîncare (alimente) transportată: a venit cu demîncarea lucrătorilor.

10. [Scriban] mîncáre f., pl. ărĭ Acțiunea de a mînca. Ceĭa ce se mănîncă, aliment, bucate; ĭaurtu e o mîncare care prelungește vĭața. Masă, prînz orĭ cină: doŭă mîncărĭ pe zi, a da cuĭva mîncare (subst.) saŭ de mîncare = de mîncat (verb). – Pop. se zice și a adus demîncarea (subst.).

11. [DOOM 3] demâncare (merinde) (pop.) s. f., g.-d. art. demâncării (S-a dus cu ~ la câmp.)

12. [DOOM 2] demâncare (mâncare) (pop.) s. f. (s-a dus cu ~)

13. [IVO-III] demâncare sb. f. (îl trimet cu demâncarea la câmp).

14. [MDO] demîncare (subst.)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro