1. [DEX '09] DEMONSTRATIV, -Ă, demonstrativi, -e, adj. 1. Care demonstrează sau servește la o demonstrație; ilustrativ. 2. (Despre gesturi, manifestări etc.) Care exprimă, în mod ostentativ, un sentiment, o părere etc. 3. (În sintagmele) Pronume demonstrativ = pronume care arată locul în timp sau în spațiu al unui obiect față de vorbitor. Adjectiv demonstrativ = adjectiv care arată depărtarea sau apropierea unui obiect. – Din fr. démonstratif, lat. demonstrativus.
2. [MDA2] demonstrativ, ~ă a [At: VĂCĂRESCU, GR. 441/4 / V: (înv) dim~, ~os~ / Pl: ~i, ~e / E: fr démonstratif, it dimonstrativo, lat demonstrativus] 1 (Grm; îs) Pronume ~ Pronume care arată locul în timp sau în spațiu al unui obiect față de vorbitor. 2 (Grm; îs) Adjectiv ~ Adjectiv care arată depărtarea sau apropierea unui obiect față de vorbitor. 3 Care demonstrează sau servește la o demonstrație (1-2) Si: ilustrativ. 4 (D. gesturi, manifestări ale oamenilor) Care exprimă, în mod ostentativ, un sentiment, o părere etc.
3. [CADE] * DEMONSTRATIV adj. 1 Care slujește să demonstreze: raționament ~ ¶ 2 Care dă prea mult pe față sentimentele lui intime: persoană ~ă ¶ 3 📖 Adjectiv ~, vorbă pusă pe lîngă un substantiv pentru a arăta anume de care lucru sau ființă este vorba, și dacă se află aproape sau departe de persoana care vorbește (ex.: acest om, acel lucru, celelalte cărți); pronumele ~, care are aceeași însemnare ca adjectivul demonstrativ, dar ține locul unui nume de ființă sau de lucru (ex.: acesta = acest om; acela = acel om, acel lucru, etc.) ¶ 4 📖 Gen ~, care are de scop lauda sau dojana [fr.].
4. [DLRLC] DEMONSTRATIV, -Ă, demonstrativi, -e, adj. 1. Care demonstrează sau servește la demonstrare. V. ilustrativ. Exemplu demonstrativ. Lecție demonstrativă. ◊ (Mil.) Exercițiu (teoretic) demonstrativ = exercițiu tactic în care se arată modul cel mai corect de execuție a unei teme de luptă; exercițiu model. Tragere demonstrativă = tragere la care se demonstrează puterea de pătrundere a proiectilului prin diferite obstacole pe care le poate întîlni pe traiectoria lui. 2. Care dă pe față ostentativ un sentiment, o părere, o atitudine etc. Gest demonstrativ. ▭ A plecat spre ieșire... cu un dispreț demonstrativ pentru portar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 115. 3. (Gram., în expr.) Pronume demonstrativ = pronume care înlocuiește un substantiv, arătînd totodată locul (în timp sau în spațiu al) obiectului respectiv față de vorbitor. Adjectiv demonstrativ = adjectiv care însoțește substantivele, determinîndu-le și indicînd depărtarea sau apropierea acestora în timp sau în spațiu.
5. [DN] DEMONSTRATIV, -Ă adj. 1. Care folosește pentru a demonstra; ilustrativ. ◊ Pronume demonstrativ = pronume care ține locul unui substantiv, indicînd și locul obiectului respectiv față de vorbitor; adjectiv demonstrativ = adjectiv care însoțește un substantiv, determinîndu-l și indicînd depărtarea sau apropierea acestuia în timp și spațiu. 2. Care manifestă, care arată ostentativ un sentiment, o atitudine etc. [Cf. lat. demonstrativus, fr. démonstratif].
6. [MDN '00] DEMONSTRATIV, -Ă adj. 1. care demonstrează, care servește pentru a demonstra; ilustrativ. ♦ pronume ~ = pronume care arată locul în timp și spațiu al obiectului față de vorbitor; adjectiv ~ = adjectiv care indică depărtarea sau apropierea unui obiect; articol ~ = articol adjectival. 2. care manifestă, care arată ostentativ un sentiment, o atitudine etc. (< fr. démonstratif, lat. demonstrativus)
7. [Șăineanu, ed. VI] demonstrativ a. 1. ce servă a demonstra: probă demonstrativă; 2. care dă ușor să înțeleagă ce cugetă: caracter demonstrativ; 3. Gram. se zice de pronumele ce servă a indica cu preciziune: acest, acel; 4. gen demonstrativ, în retorică, care are de obiect elogiul sau blamul, expunerea unei teze morale sau filozofice.
8. [Scriban] *demonstratív, -ă adj. (lat. demonstrativus). Care demonstrează: argument demonstrativ. Care face multe demonstrațiunĭ de amiciție orĭ de dușmănie, care nu ascunde ceĭa ce ce cugetă: persoană demonstrativă. Ret. Gen demonstrativ, al căruĭ obiect e lauda saŭ reprobarea. Gram. Pronume demonstrativ, care arată, ca: acesta, acela. Adv. În mod demonstrativ.
9. [MDA2] demostrativ, ~ă a vz demonstrativ
10. [MDA2] dimonstrativ, ~ă a vz demonstrativ
11. [DOOM 3] demonstrativ1 adj. m., pl. demonstrativi; f. demonstrativă, pl. demonstrative
12. [DOOM 3] +demonstrativ2 s. n., pl. demonstrative
13. [DOOM 2] demonstrativ adj. m., pl. demonstrativi; f. demonstrativă, pl. demonstrative
14. [DTL] DEMONSTRATIV, -Ă adj. (cf. lat. demonstrativus, fr. démonstratif): în sintagmele articol demonstrativ, adjectiv demonstrativ și pronume demonstrativ (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL