1. [DN] DEMONIZARE s.f. Acțiunea, faptul de a demoniza. [< demoniza].
2. [DCR2] demonizare s. f. Aderare la demonism, la credința în demoni ◊ „Kristian participase la ceremoniile cultului satanic, unde se vede că a avut ce învăța. La anchetă s-a stabilit că avea psihicul dereglat (demonizarea nu figurează în diagnoză), băutura fiind doar adjuvant, iar Sarsailă un banal element de decor.” R.l. 10 VI 93 p. 1(din demon + -izare)
3. [DEX '09] DEMONIZA, demonizez, vb. I. Tranz. A da caracter demonic; a atrage de partea diavolului, a răului. – Demon + suf. -iza.
4. [MDA2] demoniza vt [At: BARCIANU / Pzi: ~zez / E: demon + -iza] 1-5 (Îdt) A personifica într-un demon (1-5).
5. [DN] DEMONIZA vb. I. tr. (Rar) A da caracter demonic. [< demon + -iza].
6. [MDN '00] DEMONIZA vb. tr. a da caracter demonic. (< demon + -iza)
7. [DCR2] demoniza vb. I A atrage de partea diavolului, a răului ◊ „Inteligența a fost mai curând exclusă pentru că nu putea fi demonizată.” R.lit. 36/93 p. 3 (din demon + -iza)
8. [Șăineanu, ed. VI] demonizà v. a personifica într’un demon: poporul, demonizează febra.
9. [Scriban] *demonizéz v. tr. (vgr. daimonizo). Personific în forma unuĭ demon: poporu demonizează holera supt forma uneĭ babe.
10. [DOOM 3] demoniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demonizez, 3 demonizează; conj. prez. 1 sg. să demonizez, 3 să demonizeze
11. [DOOM 2] *demoniza (a ~) vb., ind. prez. 3 demonizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL