1. [DEX '09] DEMOLIȚIUNE, demolițiuni, s. f. (Rar) Demolare, dărâmare. [Pr.: -ți-u-. – Var.: demoliție s. f.] – Din fr. démolition.
2. [MDA2] demolițiune sf [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 104, 4/3 / V: ~iție / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr démolition] (Înv) 1 Demolare (1). 2 (Fig) Distrugere.
3. [DN] DEMOLIȚIUNE s.f. (Rar) Dărîmare, demolare. [Pron. -ți-u-, var. demoliție s.f. / cf. fr. démolition].
4. [MDN '00] DEMOLIȚIUNE s. f. demolare. (< fr. démolition)
5. [Șăineanu, ed. VI] demoliți(un)e f. dărâmare.
6. [Scriban] *demolițiúne f. (lat. demolitio, -ónis). Rar. Dărămare.
7. [DEX '09] DEMOLIȚIE s. f. v. demolițiune.
8. [MDA2] demoliție sf vz demolițiune
9. [DN] DEMOLIȚIE s.f. v. demolițiune.
10. [DOOM 3] demolițiune (înv.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. demolițiunii; pl. demolițiuni
11. [DOOM 2] demolițiune (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. demolițiunii; pl. demolițiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL