1. [DEX '09] DEMODARE, demodări, s. f. Faptul de a se demoda; învechire, perimare. – V. demoda.
2. [MDA2] demodare sf [At: LEG. EC. PL. 175 / Pl: ~dări / E: demoda] 1 Încetare a faptului de a fi la modă Si: demodat1 (1). 2 Învechire. 3 Ieșire din uz Si: demodat1 (3).
3. [DLRLC] DEMODARE, demodări, s. f. Faptul de a se demoda; învechire, perimare.
4. [DN] DEMODARE s.f. Faptul, acțiunea de a se demoda; învechire, perimare. [< demoda].
5. [DEX '09] DEMODA, demodez, vb. I. Refl. A înceta să mai fie la modă. – Din fr. démoder.
6. [MDA2] demoda vr [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~dez / E: fr démoder] 1 (D. îmbrăcăminte, construcții, mobilier etc.) A înceta să mai fie la modă. 2 A se învechi. 3 A ieși din uz.
7. [DLRLC] DEMODA, demodez, vb. I. Refl. A înceta de a fi la modă, a ieși din modă; a se învechi, a se perima. Soarta pălăriilor, a rochiilor... de «ultima modă», care se demodează într-un deceniu și stîrnesc ilaritatea cînd le-ai scos din muzeul de grotești vechituri. V. ROM. februarie 1952, 44.
8. [DN] DEMODA vb. I. refl. A nu mai corespunde modei; a se învechi, a se perima. [< fr. démoder].
9. [MDN '00] DEMODA vb. refl. a nu mai corespunde modei. ◊ (despre idei, concepții, teorii) a înceta să mai fie actual; a se perima. (< fr. démoder)
10. [Scriban] *demodéz v. tr. (fr. démoder, d. mode, modă). Scot din modă. V refl. Ies din modă: ișlicu s’a demodat.
11. [DOOM 3] demodare s. f., g.-d. art. demodării; pl. demodări
12. [DOOM 2] demodare s. f., g.-d. art. demodării; pl. demodări
13. [DOOM 3] demoda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se demodează, imperf. 3 pl. se demodau; conj. prez. 3 să se demodeze; ger. demodându-se
14. [DOOM 2] !demoda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se demodează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL