1. [DEX '09] DEMOBILIZATOR, -OARE, demobilizatori, -oare, adj. Care demobilizează (2); descurajant. – Demobiliza + suf. -tor.
2. [MDA2] demobilizator, ~oare a [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669 / Pl: ~i, ~oare / E: demobiliza + -tor] 1 Care lasă la vatră trupele. 2 Care trece o armată în stare de pace. 3-4 Care slăbește forța combativă și tenacitatea cuiva. 5 Descurajant.
3. [DLRLC] DEMOBILIZATOR, -OARE, demobilizatori, -oare, adj. Care slăbește forța combativă, vigilența, tenacitatea cuiva (în îndeplinirea unei sarcini sau a unui scop); descurajator. Tendința de a lăsa ca lucrurile să meargă de la sine este demobilizatoare și oportunistă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669.
4. [DN] DEMOBILIZATOR, -OARE adj. Care demobilizează (2); descurajant. [< demobiliza + -tor].
5. [MDN '00] DEMOBILIZATOR, -OARE adj. care demobilizează (2); descurajant. (< fr. démobilisateur)
6. [DOOM 3] demobilizator adj. m., pl. demobilizatori; f. sg. și pl. demobilizatoare
7. [DOOM 2] demobilizator adj. m., pl. demobilizatori; f. sg. și pl. demobilizatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL