Definiție și ce înseamnă demarcațiune

1. [DEX '09] DEMARCAȚIE, demarcații, s. f. Delimitare, despărțire, separare. ♦ Operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren. ◊ Linie de demarcație = linie care desparte două țări sau două suprafețe de teren. [Var.: demarcațiune s. f.] – Din fr. démarcation.

2. [MDA2] demarcație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr démarcation] 1 Demarcare (1). 2 Delimitare. 3 Despărțire. 4 (Spt) Demarcare (4). 5 Operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau limita dintre două localități, regiuni, suprafețe de teren etc. 6 (Îs) Linie de ~ Linie care desparte două state, două localități, două regiuni sau două suprafețe de teren. 7 (Fig) Limită care desparte două noțiuni.

3. [DLRLC] DEMARCAȚIE, demarcații, s. f. Despărțire, separare, delimitare. Linie de demarcație = linie care desparte două țări, două suprafețe de teren sau, fig., două noțiuni (indicînd granița dintre ele).

4. [DN] DEMARCAȚIE s.f. Despărțire, separare, delimitare; demarcare. ◊ Linie de demarcație = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni. [Gen. -iei, var. demarcațiune s.f. / cf. fr. démarcation, it. demarcazione].

5. [MDN '00] DEMARCAȚIE s. f. delimitare, despărțire, separare. ◊ operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren. ♦ linie de ~ = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni. (< fr. démarcation)

6. [DEX '09] DEMARCAȚIUNE s. f. v. demarcație.

7. [MDA2] demarcațiune sf vz demarcație

8. [DN] DEMARCAȚIUNE s.f. v. demarcație.

9. [Șăineanu, ed. VI] demarcați(un)e f. separațiune. distincțiune: a stabili o strictă demarcațiune.

10. [Scriban] *demarcațiúne f. (fr. démarcation). Acțiunea de a demarca, separațiune, hotărnicire, demilitațiune. Linie de demarcațiune, linie de separațiune, hotar. – Și -áție.

11. [DOOM 3] demarcație (desp. -ți-e) s. f., art. demarcația (desp. -ți-a), g.-d. art. demarcației; pl. demarcații, art. demarcațiile (desp. -ți-i-)

12. [DOOM 2] demarcație (-ți-e) s. f., art. demarcația (-ți-a), g.-d. art. demarcației; pl. demarcații, art. demarcațiile (-ți-i-)

13. [MDO] demarcație

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro