1. [DEX '09] DEMARCARE, demarcări, s. f. Acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei. – V. demarca.
2. [MDA2] demarcare sf [At: DEX / Pl: ~cări / E: demarca] 1 Trasare a unei linii de demarcație (6) Si: demarcaj (1), demarcat1 (1), demarcație (1). 2 Delimitare. 3 Despărțire. 4 (Spt) Scăpare de sub supravegherea adversarului Si: demarcaj (4), demarcat1 (4), demarcație (4).
3. [CADE] * DEMARCARE, * DEMARCAȚIUNE, * DEMARCAȚIE sf. Hotărnicire, delimitare, separațiune; linie de ~, linie trasă pe pămînt, pe harta, etc. spre a însemna hotarele a două proprietăți, a două ținuturi, etc. [fr.].
4. [DN] DEMARCARE s.f. Acțiunea de a (se) demarca și rezultatul ei; demarcație. [< demarca].
5. [DEX '09] DEMARCA, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [Prez. ind. și: demarc] – Din fr. démarquer.
6. [MDA2] demarca [At: DEX / Pzi: ~chez / E: fr démarquer] 1 vt A trasa o linie de demarcație (6). 2 vt A delimita. 3 vt A despărți. 4 vr (Spt) A scăpa de sub supravegherea adversarului.
7. [DEX '98] DEMARCA, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. – Din fr. démarquer.
8. [DLRLC] DEMARCA, demarchez, vb. I. 1. Tranz. A însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a hotărnici. 2. Refl. (Despre un jucător de fotbal, handbal etc.) A scăpa de sub paza unui adversar, a evita acțiunea de supraveghere a adversarului.
9. [DN] DEMARCA vb. I. 1. tr. A însemna printr-o linie de demarcație; a mărgini, a separa, a delimita, a hotărnici. 2. refl. (Sport) A scăpa de sub supravegherea adversarului. [< fr. démarquer, it. demarcare].
10. [MDN '00] DEMARCA vb. I. tr. a însemna printr-o linie de demarcație; a delimita, a despărți, a separa. II. refl. (sport) a scăpa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer)
11. [Scriban] *demárc și -chéz a -cá v. tr. (fr. démarquer, a scoate marca de pe un lucru cu înțelesu luĭ marquer, a marca. V. marcă). Separ, hotărnicesc, delimitez.
12. [DOOM 3] demarcare s. f., g.-d. art. demarcării; pl. demarcări
13. [DOOM 2] demarcare s. f., g.-d. art. demarcării; pl. demarcări
14. [DOOM 3] !demarca1 (a ~) (a delimita) vb., ind. prez. 1 sg. demarchez, 3 demarchează; conj. prez. 1 sg. să demarchez, 3 să demarcheze
15. [DOOM 3] +demarca2 (a se ~) (a scăpa de adversar) (sport) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă demarc, 2 sg. te demarci, 3 se demarcă; conj. prez. 1 sg. să mă demarc, 2 sg. să te demarci, 3 să se demarce; imper. 2 sg. afirm. demarcă-te; ger. demarcându-mă
16. [DOOM 2] !demarca (a ~) vb., ind. prez. 3 demarchează/demarcă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL