1. [DEX '09] DEMAGNETIZARE, demagnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. – V. demagnetiza.
2. [MDA2] demagnetizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: demagnetiza] 1 Supunere a unui corp la un proces care îl face să-și piardă proprietățile magnetice Si: demagnetizat1 (1). 2 Pierdere de către un corp a proprietăților sale magnetice Si: demagnetizat1 (2).
3. [DN] DEMAGNETIZARE s.f. Faptul de a (se) demagnetiza și rezultatul ei. [< demagnetiza].
4. [DEX '09] DEMAGNETIZA, demagnetizez, vb. I. Tranz. și refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice. – Din fr. démagnétiser.
5. [MDA2] demagnetiza vtr [At: DEX / Pzi: ~zez / E: fr démagnétiser] 1-2 (A face ca un corp să-și piardă sau) a-și pierde proprietățile magnetice.
6. [CADE] * DEMAGNETIZA I. vb. tr. 📻 A face să piardă calitatea magnetică [fr.]. II. vb. refl. A-și pierde însușirile magnetice [magnetiza].
7. [DLRLC] DEMAGNETIZA, demagnetizez, vb. I. Tranz. A face ca un corp să-și piardă proprietățile magnetice.
8. [DN] DEMAGNETIZA vb. I. tr., refl. A pierde sau a face ca un corp să-și piardă magnetismul. [P.i. -zez. / cf. fr. démagnétiser].
9. [MDN '00] DEMAGNETIZA vb. tr., refl. a pierde, a face ca un corp să-și piardă magnetizarea. (< fr. démagnétiser)
10. [DOOM 3] demagnetizare s. f., g.-d. art. demagnetizării; pl. demagnetizări
11. [DOOM 2] demagnetizare s. f., g.-d. art. demagnetizării; pl. demagnetizări
12. [DOOM 3] demagnetiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demagnetizez, 3 demagnetizează; conj. prez. 1 sg. să demagnetizez, 3 să demagnetizeze
13. [DOOM 2] demagnetiza (a ~) vb., ind. prez. 3 demagnetizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL