1. [DEX '09] DELĂSARE, delăsări, s. f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență față de o muncă începută. – V. delăsa.
2. [MDA2] delăsare sf [At: HELIADE, O. II, 357 / Pl: ~sări / E: delăsa] 1 (Înv) Părăsire. 2 Neglijare a unor treburi începute Si: delăsat1 (2). 3 Abandonare a unor treburi începute Si: delăsat1 (3). 4 Neglijare a ținutei, a aspectului personal.
3. [DLRLC] DELĂSARE, delăsări, s. f. Faptul de a (se) delăsa; nepăsare, neglijență, lipsă de interes față de o sarcină sau de o muncă începută. Partidul cheamă pe membrii săi și pe toți oamenii muncii să întărească necontenit statul de democrație populară prin aplicarea fermă a tuturor legilor și combaterea oricărei manifestări de slăbire a disciplinei de stat, a oricărei tendințe de delăsare și moleșeală în îndeplinirea sarcinilor de stat. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2365. Oltul străbate lumea, viața lui semănînd tot timpul cu a unui om care își trăiește destinul în mod patetic, cu izbucniri frenetice și delăsări cumplite. BOGZA, C. O. 143.
4. [DN] DELĂSARE s.f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență. [< delăsa].
5. [DEX '09] DELĂSA, delas, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la perf. c.) A dovedi nepăsare, neglijență față de o muncă începută, a abandona o treabă începută. – Din fr. délaisser.
6. [MDA2] delăsa [At: HELIADE, O. I, 309 / Pzi: delas / E: de- + lăsa] 1 vt (Înv) A părăsi. 2 vr A dovedi nepăsare față de o treabă începută Si: a neglija. 3 vr A abandona o treabă începută. 4 vr A-și neglija ținuta, aspectul.
7. [CADE] * DELĂSA (-las) vb. tr. A părăsi, a lăsa în părăsire, a abandona [fr.].
8. [DLRLC] DELĂSA vb. I. (Folosit mai ales la perf. c.) Refl. A dovedi nepăsare, neglijență, lipsă de interes față de o sarcină sau de o muncă începută. ♦ Tranz. (Cu privire la o sarcină, la o muncă începută) A lăsa în părăsire, a neglija.
9. [DN] DELĂSA vb. I. refl. A dovedi nepăsare, a se lăsa de, a neglija, a părăsi o muncă începută. [P.i. delas, se conjugă ca lăsa. / Cf. fr. délaisser].
10. [MDN '00] DELĂSA vb. refl. a dovedi nepăsare, a părăsi o muncă începută. (< fr. délaisser)
11. [Șăineanu, ed. VI] delăsá v. a lăsa cu totul, a părăsi: le delasă ’ncetinel EM.
12. [Scriban] *delás a -lăsá v. tr. (de și las, după fr. délaisser). Barb. Părăsesc, las o persoană, un lucru.
13. [DOOM 3] delăsare s. f., g.-d. art. delăsării; pl. delăsări
14. [DOOM 2] delăsare s. f., g.-d. art. delăsării; pl. delăsări
15. [DOOM 3] delăsa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă delas, 2 sg. te delași, 3 se delasă; conj. prez. 1 sg. să mă delas, 3 să se delase; imper. 2 sg. afirm. delasă-te; ger. delăsându-mă
16. [DOOM 2] !delăsa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă delas, 2 sg. te delași, 3 se delasă; conj. prez. 3 să se delase
17. [DOOM] delăsa vb. →lăsa
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL