1. [DEX '09] DELIRARE, delirări, s. f. Acțiunea de a delira și rezultatul ei. – V. delira.
2. [MDA2] delirare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: delira] Stare de delir (1) Si: delirat1.
3. [DEX '09] DELIRA, delirez, vb. I. Intranz. A fi în stare de delir; a aiura. – Din fr. délirer, lat. delirare.
4. [MDA2] delira vi [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr délirer] 1 A fi în stare de delir (1). 2 (Fig) A vorbi mult, pătimaș (spunând lucruri utopice sub influența unui entuziasm excesiv).
5. [DLRLC] DELIRA, delirez, vb. I. Intranz. A aiura. A fost o întîmplare norocoasă... că în noaptea cînd a început să delireze l-am auzit. C. PETRESCU, C. V. 205.
6. [DN] DELIRA vb. I. intr. A fi într-o stare de delir; a aiura. [< fr. délirer, it., lat. delirare].
7. [MDN '00] DELIRA vb. intr. a fi într-o stare de delir; a aiura. (< fr. délirer, lat. delirare)
8. [Șăineanu, ed. VI] delirà v. a avea delir, a aiuri.
9. [Scriban] *deliréz v. intr. (lat. deliro, -áre, a ĭeși din brazdă, fig. a aĭura, d. lîra, brazdă). Aĭurez, îs în delir. V. bîiguĭ și greș.
10. [DOOM 3] delirare s. f., g.-d. art. delirării; pl. delirări
11. [DOOM 2] delirare s. f., g.-d. art. delirării; pl. delirări
12. [DOOM 3] delira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. delirez, 3 delirează; conj. prez. 1 sg. să delirez, 3 să delireze
13. [DOOM 2] delira (a ~) vb., ind. prez. 3 delirează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL