1. [DEX '09] DELECTARE, delectări, s. f. Faptul de a (se) delecta; desfătare, încântare; distracție. – V. delecta.
2. [MDA2] delectare sf [At: (a. 1860) PLR I, 182 / V: (înv) dil~ / Pl: ~tări / E: delecta] 1 Plăcere. 2 Desfătare. 3 Distracție. 4 Încântare.
3. [DLRLC] DELECTARE, delectări, s. f. Faptul de a (se) delecta; desfătare, încîntare.
4. [DN] DELECTARE s.f. Acțiunea de a (se) delecta și rezultatul ei; încîntare; distracție; delectație. [< delecta].
5. [DEX '09] DELECTA, delectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare.
6. [MDA2] delecta vtr [At: HELIADE, O. I, 362 / V: (înv) dil~ / Pzi: ~tez și (înv) dilesc / E: fr délecter, it dilettare, lat delectare] 1-2 A (se) bucura pe îndelete (cu sau de ceva). 3-4 (A face pe cineva să simtă sau) a simți încântare, plăcere. 5-6 A (se) distra. 7-8 A (se) încânta.
7. [MDA2] dilecta v vz delecta
8. [MDA2] dilectare sf vz delectare
9. [CADE] * DELECTA (-tez) vb. tr. și refl. A (se) desfăta: se delectau mai mult cu citirea întîmplărilor lui Alexandru Machedon (I.-GH.) [fr.].
10. [DLRLC] DELECTA, delectez, vb. I. Tranz. A desfăta, a procura o mare plăcere. (Refl.) Ei se delectau mai mult cu citirea întîmplărilor lui Alexandru Machedon. GHICA, S. 52.
11. [DN] DELECTA vb. I. tr., refl. A (se) desfăta, a (se) bucura. [< fr. délecter, lat. delectare].
12. [MDN '00] DELECTA vb. tr., refl. a (se) desfăta, a (se) bucura, a (se) distra. (< fr. délecter, lat. delectare)
13. [Șăineanu, ed. VI] delectà v. a (se) desfăta.
14. [Scriban] *delectéz v. tr. (lat. delectare, d. lactare, lácere, a atrage, a seduce, de unde și de-licium, deliciŭ. V. diletant). Desfăț, încînt, amuz.
15. [DOOM 3] delectare s. f., g.-d. art. delectării; pl. delectări
16. [DOOM 2] delectare s. f., g.-d. art. delectării; pl. delectări
17. [DOOM 3] delecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. delectez, 3 delectează; conj. prez. 1 sg. să delectez, 3 să delecteze
18. [DOOM 2] delecta (a ~) vb., ind. prez. 3 delectează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL