1. [DEX '09] DEJUGAT s. n. Dejugare. – V. dejuga.
2. [MDA2] dejugat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: desj~ / Pl: ~ați, ~e / E: dejuga] 1 (D. vite) Scos din jug. 2 (D. care și căruțe) Care are vitele scoase de la jug. 3 (Înv; fig) Dezrobit. 4 (Rar; fig) Poposit.
3. [MDA2] dejugat1 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: dejuga] 1-3 Dejugare (1-3). 4 Timpul de repaus, când se dejugă boii și se întrerupe lucrul.
4. [DLRLC] DEJUGAT s. n. Dejugare. ♦ Timpul de repaus cînd se dejugă boii. Plugarii nu mai opresc decît... cînd se face de-amiaza sau dejugatul. PAMFILE, A. R. 55.
5. [DEX '09] DEJUGA, dejug, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.
6. [MDA2] dăjuga v vz dejuga
7. [MDA2] dejgiuga v vz dejuga
8. [MDA2] dejuga [At: VARLAAM, C. 249 / V: dezj~, (îvp) desj~, (înv) degiuga, ~jgiun~, dijiuga, (reg) dăj~ / Pzi: ~jug / E: lat desiungere] 1 vt (C.i. vite) A scoate din jug. 2 vt (Pfm; îe) A ~ boii de la car A termina. 3 vt (Înv; fig) A dezrobi. 4 vi (Rar; fig) A ajunge undeva Si: a se așeza, a poposi. 5-6 vi (Reg; îe) A ~ rău (sau la moara frântă) A nimeri la un om rău sau într-un moment nepotrivit. 7 vi (Reg; îe) A ~ la (un) noroc A merge la întâmplare.
9. [MDA2] dezjuga v vz dejuga
10. [MDA2] digiuga v vz dejuga
11. [CADE] DEJUGA (-jug) vb. tr. și intr. 1 A scoate jugul, a scoate boi de la jug: ei își dejugă boii în iarmaroc (GN.) ¶ 2 A se opri, a poposi cu carul într’un loc: dar eu ce mă fac, cine mai dejugă la moara mea? (DLVR.); de aci (P): la rea moară am dejugat (I.-GH.), am nemerit-o rău aci, am venit într’un loc unde sînt numai încurcături ¶ 3 A se așeza, a se încuiba într’un loc: sărăcia a dejugat la culcușul nostru (ISP.) [lat. *disjugare].
12. [CADE] DESJUGA 👉 DEJUGA.
13. [DEX '98] DEJUGA, dejug, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.
14. [DLRLC] DEJUGA, dejug, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. Fără să dejuge boii, începe a tăie copacul, să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46. După ce dejugă boii și-i dă în ocol... se duce în casă. ȘEZ. VII 134. ◊ Expr. A dejuga boii de la car = a pune capăt (în mod provizoriu) unei activități. ◊ Absol. Bejenarii dejugară, aprinseră focurile de popas și mîncară. GALACTION, O. I 286. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva, a poposi, a se așeza. E altă lume de cînd a dejugat moș Marin aici. VLAHUȚĂ, CL. 25. – Variantă: desjuga (SEVASTOS, C. 303, TEODORESCU, P. P. 454) vb. I.
15. [DLRLC] DESJUGA vb. I v. dejuga.
16. [Șăineanu, ed. VI] dejugà v. 1. a scoate jugul; 2. fig. a se abate undeva, a se încuiba: sărăcia a dejugat la culcușul nostru ISP. [V. jug).
17. [Scriban] dejúg V. dezjug.
18. [Scriban] desjúg V. dezjug.
19. [Scriban] dezjúg, a -á v. tr. (din desjug, d. jug). Scot (ĭaŭ) jugu din gîtu viteĭ. V. intr. Poposesc, descalec, mă opresc, mă așez: am dezjugat pe malu rîuluĭ. Fig. Sărăcia dezjugase în casa lor. – Și dejug (ca deșel).
20. [DOOM 3] dejugat (scoatere din jug) s. n.
21. [DOOM 2] dejugat s. n.
22. [DOOM 3] dejuga (a ~) (a scoate din jug) vb., ind. prez. 1 sg. dejug, 2 sg. dejugi, 3 dejugă; conj. prez. 1 sg. să dejug, 3 să dejuge
23. [DOOM 2] dejuga (a ~) vb., ind. prez. 3 dejugă
24. [MDO] dejuga
25. [IVO-III] dejug, -gat prt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL