Definiție și ce înseamnă dejuga

1. [DEX '09] DEJUGA, dejug, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.

2. [MDA2] dejuga [At: VARLAAM, C. 249 / V: dezj~, (îvp) desj~, (înv) degiuga, ~jgiun~, dijiuga, (reg) dăj~ / Pzi: ~jug / E: lat desiungere] 1 vt (C.i. vite) A scoate din jug. 2 vt (Pfm; îe) A ~ boii de la car A termina. 3 vt (Înv; fig) A dezrobi. 4 vi (Rar; fig) A ajunge undeva Si: a se așeza, a poposi. 5-6 vi (Reg; îe) A ~ rău (sau la moara frântă) A nimeri la un om rău sau într-un moment nepotrivit. 7 vi (Reg; îe) A ~ la (un) noroc A merge la întâmplare.

3. [CADE] DEJUGA (-jug) vb. tr. și intr. 1 A scoate jugul, a scoate boi de la jug: ei își dejugă boii în iarmaroc (GN.) ¶ 2 A se opri, a poposi cu carul într’un loc: dar eu ce mă fac, cine mai dejugă la moara mea? (DLVR.); de aci (P): la rea moară am dejugat (I.-GH.), am nemerit-o rău aci, am venit într’un loc unde sînt numai încurcături ¶ 3 A se așeza, a se încuiba într’un loc: sărăcia a dejugat la culcușul nostru (ISP.) [lat. *disjugare].

4. [DEX '98] DEJUGA, dejug, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.

5. [DLRLC] DEJUGA, dejug, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. Fără să dejuge boii, începe a tăie copacul, să cadă în car deodată. CREANGĂ, P. 46. După ce dejugă boii și-i dă în ocol... se duce în casă. ȘEZ. VII 134. ◊ Expr. A dejuga boii de la car = a pune capăt (în mod provizoriu) unei activități. ◊ Absol. Bejenarii dejugară, aprinseră focurile de popas și mîncară. GALACTION, O. I 286. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge. REBREANU, R. I 101. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva, a poposi, a se așeza. E altă lume de cînd a dejugat moș Marin aici. VLAHUȚĂ, CL. 25. – Variantă: desjuga (SEVASTOS, C. 303, TEODORESCU, P. P. 454) vb. I.

6. [Șăineanu, ed. VI] dejugà v. 1. a scoate jugul; 2. fig. a se abate undeva, a se încuiba: sărăcia a dejugat la culcușul nostru ISP. [V. jug).

7. [MDA2] dăjuga v vz dejuga

8. [MDA2] dejgiuga v vz dejuga

9. [MDA2] dezjuga v vz dejuga

10. [MDA2] digiuga v vz dejuga

11. [CADE] DESJUGA 👉 DEJUGA.

12. [DLRLC] DESJUGA vb. I v. dejuga.

13. [Scriban] dejúg V. dezjug.

14. [Scriban] desjúg V. dezjug.

15. [Scriban] dezjúg, a -á v. tr. (din desjug, d. jug). Scot (ĭaŭ) jugu din gîtu viteĭ. V. intr. Poposesc, descalec, mă opresc, mă așez: am dezjugat pe malu rîuluĭ. Fig. Sărăcia dezjugase în casa lor. – Și dejug (ca deșel).

16. [DOOM 3] dejuga (a ~) (a scoate din jug) vb., ind. prez. 1 sg. dejug, 2 sg. dejugi, 3 dejugă; conj. prez. 1 sg. să dejug, 3 să dejuge

17. [DOOM 2] dejuga (a ~) vb., ind. prez. 3 dejugă

18. [MDO] dejuga

19. [IVO-III] dejug, -gat prt.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro