1. [MDA2] deificat2, ~ă a [At: MDA ms / P: de-i~ / Pl: ~ați, ~e / E: deifica] 1 (D. obiecte sau ființe) Considerat zeu. 2 (D. obiecte sau ființe) Căruia i s-au atribuit puteri divine. 3 (Fig) Cinstit peste măsură.
2. [MDA2] deificat1 sn [At: MDA ms / P: de-i~ / Pl: (nob) ~uri / E: deifica] 1-5 Deificare (1-5).
3. [DEX '09] DEIFICA, deific, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: -de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier.
4. [MDA2] deifica vt [At: NEGULICI / P: de-i~ / Pzi: ~ific și (îvr) ~icez / E: fr déifier, lat deificare] (Liv) 1 A considera ceva sau pe cineva ca fiind zeu Si: (înv) a deiface (1). 2-3 A atribui puteri divine (unui obiect sau) unei ființe Si: a zeifica, (înv) a deiface (2-3). 4 (Fig) A cinsti peste măsură.
5. [CADE] * DEIFICA (-fic) vb. tr. 1 A pune în rîndul zeilor, a socoti de zeu ¶ 2 Ⓕ A cinsti, a slăvi peste măsură [lat.].
6. [DN] DEIFICA vb. I. tr. (Liv.) A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pron. de-i-, p. i. deific. / < it., lat. deificare].
7. [MDN '00] DEIFICA vb. tr. 1. a atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. 2. (fig.) a diviniza. (lat. deificare, fr. déifier)
8. [Șăineanu, ed. VI] deificà v. 1. a pune în numărul zeilor; 2. fig. a lăuda peste măsură.
9. [Scriban] *deífic, a -á v. tr. (lat. dei-fico, -fi-cáre, d. deus, zeŭ, și fic, ca în edi-fic). Pun în număru zeilor. Fig. Laud peste măsură. V. apoteozez.
10. [DOOM 3] deifica (a ~) (livr.) (desp. de-i-) vb., ind. prez. 1 sg. deific, 2 sg. deifici, 3 deifică; conj. prez. 1 sg. să deific, 3 să deifice
11. [DOOM 2] deifica (a ~) (de-i-) vb., ind. prez. 3 deifică
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL