1. [DEX '09] DEIFICARE, deificări, s. f. Faptul de a deifica. [Pr.: -de-i-] – V. deifica.
2. [MDA2] deificare sf [At: MDENC / P: de-i~ / Pl: ~cări / E: deifica] 1-2 Considerare (a unui obiect sau) a unei ființe drept zeu Si: deificat1 (1-2), (înv) deificație (1-2), (îvr) deifacere (1-2). 3-4 Atribuire a unor puteri divine (unui obiect sau) unei ființe Si: deificat1 (3-4), (înv) deificație (3-4), (îvr) deifacere (3-4). 5 (Fig) Cinstire peste măsură Si: deificat1 (5), (înv) deificație (5).
3. [DLRLC] DEIFICARE, deificări, s. f. Atribuire a puterii divine unei ființe sau unui obiect.
4. [DN] DEIFICARE s.f. (Liv.) Faptul de a deifica; zeificare. [Pron. de-i-. / < deifica].
5. [DEX '09] DEIFICA, deific, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: -de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier.
6. [MDA2] deifica vt [At: NEGULICI / P: de-i~ / Pzi: ~ific și (îvr) ~icez / E: fr déifier, lat deificare] (Liv) 1 A considera ceva sau pe cineva ca fiind zeu Si: (înv) a deiface (1). 2-3 A atribui puteri divine (unui obiect sau) unei ființe Si: a zeifica, (înv) a deiface (2-3). 4 (Fig) A cinsti peste măsură.
7. [CADE] * DEIFICA (-fic) vb. tr. 1 A pune în rîndul zeilor, a socoti de zeu ¶ 2 Ⓕ A cinsti, a slăvi peste măsură [lat.].
8. [DN] DEIFICA vb. I. tr. (Liv.) A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pron. de-i-, p. i. deific. / < it., lat. deificare].
9. [MDN '00] DEIFICA vb. tr. 1. a atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. 2. (fig.) a diviniza. (lat. deificare, fr. déifier)
10. [Șăineanu, ed. VI] deificà v. 1. a pune în numărul zeilor; 2. fig. a lăuda peste măsură.
11. [Scriban] *deífic, a -á v. tr. (lat. dei-fico, -fi-cáre, d. deus, zeŭ, și fic, ca în edi-fic). Pun în număru zeilor. Fig. Laud peste măsură. V. apoteozez.
12. [DOOM 3] deificare (livr.) (desp. de-i-) s. f., g.-d. art. deificării; pl. deificări
13. [DOOM 2] deificare (de-i-) s. f., g.-d. art. deificării; pl. deificări
14. [DOOM 3] deifica (a ~) (livr.) (desp. de-i-) vb., ind. prez. 1 sg. deific, 2 sg. deifici, 3 deifică; conj. prez. 1 sg. să deific, 3 să deifice
15. [DOOM 2] deifica (a ~) (de-i-) vb., ind. prez. 3 deifică
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL