1. [DEX '09] DEGHIZAT, -Ă, deghizați, -te, adj. 1. Travestit. 2. Fig. Mascat, camuflat. – V. deghiza.
2. [MDA2] deghizat2, ~ă a [At: PÎCLEANU, I. II, 29/23 / S: (înv) ~gui~ / Pl: ~ați, ~e / E: deghiza] 1 (D. oameni) Îmbrăcat astfel încât să nu poată fi recunoscut Si: travestit2. 2 (Fig) Prezentat sub o altă formă decât cea adevărată Si: ascuns2, camuflat2, disimulat2, mascat2
3. [MDA2] deghizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deghiza] 1-2 Deghizare (1-2).
4. [CADE] * DEGHIZAT adj. p. DEGHIZA. 1 Travestit, îmbrăcat astfel ca să fie greu de cunoscut: fie-care își închipuește că... este cel puțin un prinț ~ (BOL.) ¶ 2 Ascuns, disimulat: trimiterea lui ca ambasador la Paris a fost ca un fel de exil ~ (I.-GH.).
5. [DLRLC] DEGHIZAT, -Ă, deghizați, -te, adj. 1. Îmbrăcat în așa fel încît să nu fie recunoscut; travestit. V. costumat. Trebuia să găsesc pe jandarmii noștri în straie sătești. Eram deghizați și noi, eu și Ionescu. SADOVEANU, P. M. 122. Am fugit de-acasă deghizată. EMINESCU, N. 82. 2. Fig. Acoperit, mascat, camuflat. Trimiterea lui ca ambasador la Paris a fost ca un... exil deghizat. GHICA, S. 160.
6. [DEX '09] DEGHIZA, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser.
7. [MDA2] deghiza [At: CALENDAR (1853), 102 / S: (înv) ~gui~, ~isa / Pzi: ~zez / E: fr déguiser] 1-2 vtr A (se) îmbrăca în așa fel încât să nu poată fi recunoscut Si: a se travesti. 3-4 vtr (Fig) A (se) prezenta sub o altă formă decât cea adevărată Si: a se ascunde, a se camufla, a se disimula, a se masca.
8. [CADE] * DEGHIZA (-izez) vb. tr. și refl. 1 A (se) îmbrăca astfel încît să fie greu de cunoscut, a (se) travesti ¶ 2 Ⓕ A (se) ascunde; a (se) preface; a se arăta cu totul altfel decît cum este [fr. déguiser].
9. [DLRLC] DEGHIZA, deghizez, vb. I. 1. Refl. A se îmbrăca în așa fel încît să nu poată fi recunoscut; a se travesti. V. costuma. În vremea carnavalului, mă deghizez cu vreun caftan. EMINESCU, N. 85. 2. Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decît cea adevărată; a masca, a ascunde. Vanitatea ta Cu merit patriotic voiești a deghiza. BOLINTINEANU, O. 135.
10. [DN] DEGHIZA vb. I. tr., refl. A (se) travesti. ♦ (Fig.) A (se) ascunde, a (se) disimula; a (se) schimba; a (se) masca. [< fr. déguiser].
11. [MDN '00] DEGHIZA vb. tr., refl. 1. a (se) travesti. 2. (fig.) a (se) ascunde sub anumite aparențe, a (se) disimula, a (se) masca. (< fr. déguiser)
12. [Șăineanu, ed. VI] deghizà v. 1. a străvesti o persoană; 2. a se ascunde, a schimba: a deghiza o clauză (= fr. déguiser).
13. [Scriban] *deghizéz v. tr. (fr. déguiser, d. guise [d. vgerm. wisa, ngerm. wise] fel). Barb. Travestesc, schimb hainele ca să nu fie recunoscut. Fig. Ascund supt aparențe înșelătoare: a-țĭ deghiza sentimentele.
14. [Scriban] travestésc v. tr. (fr. travestir, d. it. travestire, din tra- [ca rom. tre- din tresar] și vestire, a îmbrăca). Îmbrac în alte haĭne ca să nu fie recunoscut. Fig. Traduc în stil burlesc: Scarron a travestit Eneida. – Și str- (ca cuv. care încep cu str-). Ca barb. deghizez. V. tiptil.
15. [DOOM 3] deghiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deghizez, 3 deghizează; conj. prez. 1 sg. să deghizez, 3 să deghizeze
16. [DOOM 2] deghiza (a ~) vb., ind. prez. 3 deghizează
17. [IVO-III] deghizez.
18. [DER] deghiza (deghizez, deghizat), vb. – A travesti, a disimula, a ascunde. Fr. déguiser.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL