1. [DEX '09] DEGEȚEL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. II. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea). – Deget + suf. -el.
2. [MDA2] degețel [At: CANTEMIR, I. I. I, 138 / V: (reg) ~giț~, digiț~ / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: deget + -el] 1-8 sn (Șhp) Deget (1, 57-58,61) (mic) Si: (înv) degetaș (1-8), (pop) degetuț (1-8). 9 sm (Reg) Fel de gogoși crestate pe margine. 10 sm (Reg) Fel de mâncare nedefinită mai îndeaproape. 11 sn (Bot; șîc ~-roșu) Plantă erbacee bienală din familia scrofulariaceelor, înaltă de 30-100 cm, cu corola florilor tubulară, de culoare roșie-purpurie, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea) Si: digitală, (pop) degetariță (2), (reg) degetărel-roșu (3), degetăruș (3), degetăruț (3), deget-roșu (67), năpârstocel, țâța-oii. 12 sn (Bot; șîc ~-de-pădure) Degetar (3). 13 sn (Bot; șîc ~-lânos) Cuceniță (Digitalis lanata). 14 sn (Bot; reg) Planta Primula columnae. 15 sn (Bot) Dedițel (2) (Pulsalilla montana). 16 sn (Bot; reg) Degetăruț (1). 17 sn (Bot; reg) Varietate de ciupercă comestibilă nedefinită mai îndeaproape.
3. [CADE] DEGEȚEL (pl. -ele) sn. 1 dim. DEGET: arătîndu-i între ~e un bob mărunțel de mărgaritar alb (ODOB.) ¶ 2 🌿 = DEGETAR 2 ¶ 3 🌿 DEGEȚEL-ROȘU Plantă originară din apusul Europei, cu flori roșii (rare-ori albe) pe dinăuntru purpurii, înconjurate de o aureolă albă, cultivată la noi ca plantă ornamentală; din frunzele ei se extrage digitalina, întrebuințată în medicină (🖼 1770) (Digitalis purpurea).
4. [DEX '98] DEGEȚEL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. II. 1. (Bot.) Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii în formă de tub, din care se extrage digitalina, un puternic tonic cardiovascular (Digitalis purpurea). – Deget + suf. -el.
5. [DLRLC] DEGEȚEL, degețele, s. n. I. Diminutiv al lui deget. Își mușca fata acum degețelele mămucuței și ale tătucuței de ciudă și de rușine, dar n-avea ce face. CREANGĂ, P. 294. Lăsa un moment degețelele ei dulci în mînile lui. EMINESCU, N. 74. II. (Bot.) 1. Degetar (2). 2. Compus: degețel-roșu = plantă erbacee foarte veninoasă, cu flori roșii-purpurii, din care se extrage digitalina (Digitalis purpurea).
6. [Scriban] degețél n., pl., e. Deget mic. S.m., pl. eĭ. Digitală. Pl. Vest (degețeĭ). Gogoșĭ care, în loc să fie tăĭate cu gura paharuluĭ, îs tăĭate cu cuțitu și-s crestate pe marginĭ (ca niște „degete”). V. nalangîtă.
7. [MDA2] degițel snm vz degețel
8. [MDA2] digițel sn vz degețel
9. [CADE] DEGETARIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 1 = DEGETAR 2 ¶ 2 = DEGEȚEL-ROȘU.
10. [CADE] * DIGITALĂ (pl. -le) sf. 🌿 1 – DEGETAR ¶ 2 = DEGEȚEL-ROȘU [fr.].
11. [DOOM 3] degețel s. n., pl. degețele
12. [DOOM 2] degețel s. n., pl. degețele
13. [DOOM 3] degețel-roșu (plantă) s. m., pl. degeței-roșii
14. [DOOM 2] !degețel-roșu (plantă) s. m., pl. degeței-roșii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL