1. [DEX '09] DEGERĂTURĂ, degerături, s. f. Inflamație, iritație, rană, leziune provocată de acțiunea frigului asupra țesuturilor. – Degera + suf. -ătură.
2. [MDA2] degerătură sf [At: LB / V: (reg) dig~, digir~ / Pl: ~ri / E: digera + -tură] 1-7 Degerare (1-7). 8-9 (Inflamație sau) leziune provocată de acțiunea frigului asupra țesuturilor. 10 (Pex) Parte a corpului care a degerat. 11 (Reg) Boală de vite nedefinită mai îndeaproape. 12 (Trs) Arătură de toamnă.
3. [CADE] DEGERĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a degera ¶ 2 🩺 Partea a corpului degerată; rană, umflătura produsă de pe urma degerării: frunzele de curechiu murat sînt bune de ~ (ȘEZ.).
4. [DLRLC] DEGERĂTURĂ, degerături, s. f. Iritație, rană produsă prin degerare. Alifie pentru degerături.
5. [MDA2] digerătură sf vz degerătură
6. [MDA2] digirătură sf vz degerătură
7. [DOOM 3] degerătură s. f., g.-d. art. degerăturii; pl. degerături
8. [DOOM 2] degerătură s. f., g.-d. art. degerăturii; pl. degerături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL