Definiție și ce înseamnă degenerescență

1. [DEX '09] DEGENERESCENȚĂ, degenerescențe, s. f. Modificarea patologică regresivă, anatomică și funcțională, a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism; degenerare. – Din fr. dégénérescence.

2. [MDA2] degenerescență sf [At: MAN. SĂNĂT. 149/18 / V: (îvr) desg~, ~cin~ / Pl: ~țe / E: fr dégénérescence] 1-8 Modificare patologică regresivă, (anatomică și) funcțională, (a unui țesut sau) a unui organ, ca urmare (a suprimării legăturii lor cu sistemul nervos sau) (cu circulația sanguină), (a unei intoxicații grave a organismului sau) a unui deficit de metabolism Si: (înv) degenerație (9-16). 9-16 (Pex) Tendință de degenerare (1-8).

3. [DLRLC] DEGENERESCENȚĂ, degenerescențe, s. f. Tendința de a degenera; degenerare. Întrebuințarea permanentă a alcoolului adeseori produce așa numita degenerescență grăsoasă a mușchiului cardiac. ANATOMIA 65. ◊ Fig. Decadența modernă aparține aceluiași curent pe care l-am studiat; e degenerescența lui. GHEREA, ST. CR. III 104.

4. [DN] DEGENERESCENȚĂ s.f. 1. Tendință de degenerare. ♦ Modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (Mat.) Existența mai multor funcții proprii corespunzătoare unei singure valori proprii a unui operator. [Cf. fr. dégénérescence].

5. [MDN '00] DEGENERESCENȚĂ s. f. 1. tendință de degenerare. ◊ modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (mat.) existența mai multor funcții proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator. (< fr. dégénérescence)

6. [Șăineanu, ed. VI] degenerescență f. tendență de a degenera.

7. [Scriban] degenerescénță f. pl. e (fr. dégénérescense). Barb. Degenerare.

8. [MDA2] degenerescință sf vz degenerescență

9. [MDA2] desgenerescență sf vz degenerescență

10. [MDA2] desgenerescință sf vz degenerescență

11. [CADE] * DEGENERARE, * DEGENERESCENȚĂ (pl. -țe) sf. Faptul de a degenera; Tendință de a degenera [fr.].

12. [DOOM 3] degenerescență s. f., g.-d. art. degenerescenței; pl. degenerescențe

13. [DOOM 2] degenerescență s. f., g.-d. art. degenerescenței; pl. degenerescențe

14. [DE] DEGENERESCÉNȚĂ (< fr.) s. f. 1. (BIOL.) Transformare a unei structuri biologice organizate într-o structură ce și-a pierdut atât caracterele distincte cât și funcția normală. 2. (MED.) Modificare patologică regresivă a unui țesut sau a unui organ, ca urmare a suprimării legăturii cu sistemul nervos sau cu circulația sangvină, a unei intoxicații grave a organismului sau a unui deficit de metabolism (ex. d. grasă, d. amiloidă etc.). 3. (PSIH.) Degradare mentală și morală. 4. (MAT., FIZ.) Existența mai multor funcții proprii corespunzătoare unei singure valori proprii a unui operator.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro