1. [DEX '09] DEGENERARE, degenerări, s. f. Faptul de a degenera; decădere, stricare, degenerescență, degenerație. – V. degenera.
2. [MDA2] degenerare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~rări / E: degenera] 1-8 Pierdere (totală sau) parțială a unor însușiri (morfologice sau) funcționale caracteristice genului sau speciei, în urma acțiunii unor factori (de mediu sau) ereditari Si: degenerat1 (1-8), (înv) degenerație (1-8). 9-12 (Fig) Schimbare în (mai) (rău sau) în (mai) grav, pierzând caracterul inițial Si: degenerat1 (9-12). 13-14 (Fig) Ajungere într-o stare (mai) rea Si: decădere, degenerat1 (13-14).
3. [CADE] * DEGENERARE, * DEGENERESCENȚĂ (pl. -țe) sf. Faptul de a degenera; Tendință de a degenera [fr.].
4. [DLRLC] DEGENERARE s. f. Faptul de a degenera; declin, decădere (fizică sau psihică). Se numea Alfons și reprezenta ultima fază de degenerare a uneia din cele mai vechi și mai aristocratice familii din țară. VLAHUȚĂ, O. AL. I 60. ◊ Fig. Decadentismul modern nu e altceva decît degenerarea liricii moderne înseși. GHEREA, ST. CR. III 178.
5. [DN] DEGENERARE s.f. Acțiunea de a degenera și rezultatul ei; decădere; stricare, degenerescență; degenerație. [< degenera].
6. [Șăineanu, ed. VI] degenerare f. acțiunea de a degenera și starea celui ce degenerează.
7. [DEX '09] DEGENERA, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A pierde total sau parțial unele însușiri morfologice sau funcționale (caracteristice genului sau speciei), în urma acțiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. Fig. A se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, pierzând aspectul sau caracterul inițial; a decădea. – Din fr. dégénérer, lat. degenerare.
8. [MDA2] degenera vi [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) deje~ / Pzi: ~rez / E: fr dégénérer, lat degenerare] 1-8 A pierde, (total sau) parțial, unele însușiri (morfologice sau) funcționale caracteristice genului sau speciei, în urma acțiunii unor factori (de mediu sau) ereditari. 9-12 (Fig) A se schimba în (mai) (rău sau) în (mai) grav, pierzând caracterul inițial. 13-14 (Fig) A ajunge într-o stare (mai) rea Si: a decădea.
9. [MDA2] dejenera vi vz degenera
10. [CADE] * DEGENERA (-erez) vb. intr. 1 A-și strica firea, a se depărtă de soiul primitiv: două trei generații se păstra soiul, dar apoi începea să degenereze (I.-GH.) ¶ 2 A pierde din însușirile sale ¶ 3 A se schimba, a se preface din bine în rău, din rău în mai rău ¶ 4 A lua o altă întorsătură (vorb. de o boală care scade sau se agravează) [fr.].
11. [DLRLC] DEGENERA, degenerez, vb. I. Intranz. 1. A-și pierde însușirile biologice sau psihice (caracteristice genului sau speciei); a decădea. Unele plante degenerează din cauza condițiilor nefavorabile de dezvoltare. ▭ Lumei să arătăm că nu am degenerat. ALEXANDRESCU, M. 241. 2. Fig. A se schimba, a se preface în ceva (mai) rău, (mai) grav, primejdios, pierzînd aspectul sau caracterul inițial. Cearta a degenerat în bătaie.
12. [DN] DEGENERA vb. I. intr. 1. A se depărta de tipul primitiv, pierzînd din calități, din valoare. 2. (Fig.) A se schimba în rău; a decădea. [< fr. dégénérer, it., lat. degenerare].
13. [MDN '00] DEGENERA vb. intr. 1. a se depărta de tipul primar, pierzând din calități, din valoare. 2. (fig.) a se schimba în rău; a se degrada, a decădea. (< fr. dégénérer, lat. degenerare)
14. [Șăineanu, ed. VI] degenerà v. 1. a se depărta dela tipul primitiv; 2. a pierde din valoarea, din forța, din calitățile sale: măgarul a degenerat în climele noastre; 3. a se schimbă din bine în rău, din rău în mai rău: acest guturaiu degenerează în catar.
15. [Scriban] *degenerațiúne f. (lat. degenerátio, -ónis). Acțiunea de a degenera și starea ființeĭ degenerate. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
16. [Scriban] *degeneréz v. intr. (lat. degénero, -áre, d. genus, géneris, gen, rasă, neam). Îmĭ stric forma, perd valoarea, forța, calitățile: măgaru a degenerat în climele noastre. Mî schimb în răŭ, mă agravez: guturaĭu a degenerat în catar, cearta în bătaĭe.
17. [DOOM 3] degenerare s. f., g.-d. art. degenerării; pl. degenerări
18. [DOOM 2] degenerare s. f., g.-d. art. degenerării; pl. degenerări
19. [DOOM 3] degenera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. degenerez, 3 degenerează; conj. prez. 1 sg. să degenerez, 3 să degenereze
20. [DOOM 2] degenera (a ~) vb., ind. prez. 3 degenerează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL