1. [DEX '09] DEGAJARE, degajări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) degaja și rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Libertate în mișcări, în comportare; nonșalanță. 2. Operație de îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. în vederea unei operații ulterioare. ◊ Unghi de degajare = unghi pe care îl formează fața de așchiere a unei unelte de tăiat cu planul perpendicular pe suprafața pe care o prelucrează. 3. (Concr.) Canelură circulară realizată prin așchiere la exteriorul sau în interiorul unei piese cilindrice. – V. degaja.
2. [MDA2] degajare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~jări / E: degaja] 1 Împrăștiere în atmosferă a unui miros Si: exalare, (înv) degajament (1), degajat1 (1). 2 Radiere a luminii Si: (înv) degajament (2), degajat1 (2). 3 Emanare a căldurii Si: (înv) degajament (3), degajat1 (3). 4 Răspândire în mediu a unei substanțe chimice. 5 Eliminare a unor gaze în urma unei reacții chimice. 6 (Fig) Eliberare de ceva care împiedică mișcările libere Si: degajat1 (4). 7 (Fig) Eliberare de o obligație, răspundere Si: degajat1 (5). 8 (Fig) Deducere dintr-un text, fapt etc. a unei idei, a unui sentiment Si: degajat1 (6). 9 (Spc) A retrage un gaj. 10 (Spc) Luare a cuvântului înapoi Si: dezicere. 11 Deblocare a unei străzi Si: degajat1 (7). 12 Descongestionare a unei artere Si: degajat1 (8). 13 Curățare a terenurilor Si: degajat1 (9). 14 Înlăturare a obstacolelor Si: degajat1 (10). 15 (Teh) Curățare a pieselor de surplusul de material. 16 (Spt) Îndepărtare a mingii de poarta proprie, pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. 17 (Spt) Desprindere a floretei de a adversarului, la scrimă.
3. [DLRLC] DEGAJARE, degajări, s. f. Acțiunea de a (se) degaja și rezultatul ei. 1. Răspîndire, exalare. Degajarea căldurii. 2. Eliberare (de o sarcină, de un obstacol). S-a realizat degajarea șoselei. ◊ (Tehn.) Unghi de degajare = unghi pe care fața de așchiere a unei unelte tăietoare (de exemplu cuțitul strungului) îl formează cu planul perpendicular pe suprafața pe care o prelucrează. ♦ (Sport) Trimiterea mingii departe de poarta proprie.
4. [DN] DEGAJARE s.f. 1. Acțiunea de a degaja și rezultatul ei; răspîndire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. 2. (Concr.) Canelură circulară realizată prin așchiere la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. [< degaja].
5. [MDN '00] DEGAJARE s. f. 1. acțiunea de a degaja. 2. îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. 3. canelură circulară realizată prin așchierea la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. (< degaja)
6. [DEX '09] DEGAJA, (1) pers. 3 degajă, (2, 3, 4) degajez, vb. I. Tranz. 1. A răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ♦ (La scrimă) A-și desprinde floreta de floreta adversarului. – Din fr. dégager.
7. [MDA2] degagea vtr vz degaja
8. [MDA2] degaja [At: BARASCH, I. N. 13/16 / V: ~agea / Pzi: ~jez și 3, 6 ~ajă / E: fr dégager] 1-2 vtr (D. miros) A (se) împrăștia în atmosferă Si: a exala. 3-4 vtr (D. lumină) A (se) răspândi. 5-6 vtr (D. căldură) A emana. 7-8 vtr (D. substanțe chimice) A (se) răspândi în mediu. 9-10 vtr (D. gaze) A (se) elimina ca urmare a unei reacții chimice. 11-12 vtr (Fig) A (se) elibera de ceva care împiedică mișcarea liberă. 13-14 vtr (Fig) A (se) debarasa de o obligație, de o răspundere. 15 vr (Fig; d. idei, sentimente) A reieși dintr-un text, dintr-un fapt etc. 16 vt (Spc; c.i. obiecte depuse ca gaj) A retrage. 17 vr A-și lua cuvântul înapoi Si: a se dezice. 18 vt (C.i. străzi) A debloca. 19 vt (C.i. străzi) A descongestiona. 20 vt (C.i. terenuri) A curăța. 21 vt (C.i. obstacole) A înlătura. 22 vt (Teh; c.i. piese) A curăța de surplusul de material. 23 vt (Spt; c.i. mingea) A îndepărta de poarta proprie, pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. 24 vt (La scrimă; c. e floreta) A desprinde de floreta adversarului.
9. [CADE] * DEGAJA (-ajez) I. vb. tr. 1 A desamaneta, a scoate din amanet ¶ 2 A scăpa pe cineva de o îndatorire ¶ 3 🔬 A da afară, a produce, a scoate un miros, o emanațiune. II. vb. refl. 1 A se scăpa de o îndatorire ¶ 2 A-și lua vorba înapoi [fr.].
10. [CADE] * DEGAJAT I. adj. 1 p. DEGAJA ¶ 2 Desbărat, scăpat, liber. II. adv. În mod liber, fără a fi stingherit: vorbește și gesticulează ~ (CAR.).
11. [DEX '98] DEGAJA, degajez, vb. I. Tranz. 1. A răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ♦ (La scrimă) A-și desprinde floreta de floreta adversarului. [Prez. ind. pers. 3 și: degajă] – Din fr. dégager.
12. [DLRLC] DEGAJA, degajez, vb. I. Tranz. 1. A da afară, a răspîndi, a împrăștia, a emana (căldură, un miros etc.), a exala. Unele ape minerale degajează un miros special. ♦ Refl. A se desprinde. Un miros plăcut se degajează din flori. ♦ (Chim.) A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. ◊ Refl. (Numai la pers. 3; atestat în forma degajă) Părticelele materiale, devenite neutre, se degajă la electrozi sub formă de atomi sau grupuri de atomi. FIZICA 130. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. A degaja șoseaua. ▭ [Bubico] scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat și-l scoate afară. CARAGIALE, O. II 267. ♦ (Tehn.) A îndepărta o porțiune de material de la o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată. ♦ (Sport; absol. sau uneori cu complementul «terenul» sau, impropriu, «mingea») A elibera o porțiune de teren prin îndepărtarea mingii, pentru a se evita o acțiune periculoasă; a trimite mingea departe de poarta proprie. – Prez. ind. pers. 3 și: degajă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/6).
13. [DN] DEGAJA vb. I. tr. 1. A lua înapoi ceea ce a fost dat în gaj; a retrage din gaj. 2. A elibera (un loc), a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică ori îngreuiază. 3. A produce o emanație, a exala, a răspîndi. 4. A trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă. ♦ (La scrimă) A-și desprinde sabia de sabia adversarului. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / < fr. dégager].
14. [MDN '00] DEGAJA vb. I. tr. 1. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică. 2. a răspândi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala. 3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ◊ (scrimă) a-și desprinde floreta de cea a adversarului. II. refl. (și fig.) a se desprinde, a se elibera. (< fr. dégager)
15. [Șăineanu, ed. VI] degajà v. 1. a produce o emanațiune: plantele degajează noaptea acid carbonic; 2. a-și lua cuvântul înapoi: m’am degajat.
16. [Scriban] *degajéz v. tr. (fr. dégager, d. gage, amanet. V. gaj, angajez). Liberez, dezleg: l-am degajat de promisiune. Las liber, evacuez: a degaja bĭurou (la care s’a grămădit lumea). Emit: criniĭ degajează un miros foarte plăcut.
17. [DOOM 3] degajare s. f., g.-d. art. degajării; pl. degajări
18. [DOOM 2] degajare s. f., g.-d. art. degajării; pl. degajări
19. [MDO] degajare, pl. degajări
20. [DOOM 3] degaja1 (a ~) (a elibera, a îndepărta) vb., ind. prez. 1 sg. degajez, 3 degajează, 1 pl. degajăm; conj. prez. 1 sg. să degajez, 3 să degajeze; ger. degajând
21. [DOOM 3] degaja2 (a ~) (a emana, a răspândi) vb., ind. prez. 3 degajă, imperf. 3 pl. degajau; conj. prez. 3 să degaje; ger. degajând
22. [DOOM 2] degaja2 (a ~) (a emana, a răspândi) vb., ind. prez. 3 degajă, 1 pl. degajăm; conj. prez. 3 să degaje; ger. degajând
23. [DOOM 2] degaja1 (a ~) (a elibera, a îndepărta) vb., ind. prez. 3 degajează, 1 pl. degajăm; conj. prez. 3 să degajeze; ger. degajând
24. [MDO] degaja (ind. prez. 3 sg. și pl. degajează, 1 pl. degajăm, ger. degajînd)
25. [IVO-III] degajez, -jează 3, -jam 1 imp., -jând ger.
26. [DER] degaja (-jez, -at), vb. – A desprinde, a da drumul, a lăsa liber. Fr. dégager. – Der. degajat, înv. (dezinvolt; nepăsător); degajament, s. n., din fr. dégagement.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL