1. [DEX '09] DEFULARE, defulări, s. f. Acțiunea de a defula și rezultatul ei. – V. defula.
2. [MDA2] defulare sf [At: DN3 / Pl: ~lări / E: defula] 1 (Psh) Manifestare liberă a ideilor și tendințelor refulate în subconștient Si: defulat1 (1). 2 (Fam) Descărcare a sufletului Si: defulat1 (2).
3. [DN] DEFULARE s.f. Revenire în conștiință a unui fapt emoțional refulat în inconștient. [< defula, după fr. défoulement].
4. [DEX '09] DEFULA, defulez, vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendințelor refulate în subconștient. ♦ (Fam.) A-și descărca sufletul. – Din fr. défouler.
5. [MDA2] defula [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: fr défouler] 1-2 vt (Psh; d. oameni) A manifesta liber ideile sau tendințele refulate în subconștient. 3 vr (Psh; d. idei sau tendințe refulate în subconștient) A se manifesta. 4 vr (Fam) A-și descărca sufletul.
6. [DN] DEFULA vb. I. refl. (Franțuzism) A se lăsa purtat de stări afective; a-și da drumul. [< fr. (se) défouler].
7. [MDN '00] DEFULA vb. I. tr. a da curs liber ideilor și tendințelor refulate în subconștient. II. refl. (fam.) a se lăsa purtat de stări afective; a-și descărca sufletul. (< fr. défouler)
8. [DOOM 3] defulare s. f., g.-d. art. defulării; pl. defulări
9. [DOOM 2] *defulare s. f., g.-d. art. defulării; pl. defulări
10. [DOOM 3] !defula (a se ~) (a se exterioriza) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă defulez, 3 se defulează; conj. prez. 1 sg. să mă defulez, 3 să se defuleze; imper. 2 sg. afirm. defulează-te; ger. defulându-mă
11. [DOOM 2] *defula (a ~) (a exterioriza refulările) vb., ind. prez. 3 defulează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL