1. [DEX '09] DEFRAUDA, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare.
2. [MDA2] defrauda vt [At: ȘĂINEANU2 / Pzi: ~dez / E: lat defraudare] (Înv; c.i. banii unei instituții publice) A lua prin fraudă.
3. [CADE] * DEFRAUDA (-dez) vb. tr. A lua prin fraudă; a frusta [lat.].
4. [DEX '98] DEFRAUDA, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frauda, a frustra. [Pr.: -fra-u-] – Din lat. defraudare. Cf. it. defraudare.
5. [DLRLC] DEFRAUDA, defraudez, vb. I. Tranz. A-și însuși prin fraudă banii unei instituții publice; a delapida, a frustra.
6. [DN] DEFRAUDA vb. I. tr. A delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituție etc.); a frauda. [Pron. -fra-u-. / < lat. defraudare, cf. it. defraudare].
7. [MDN '00] DEFRAUDA vb. tr. a delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituție etc.); a înșela, a escroca; a frauda. (< lat., it. defraudare)
8. [Șăineanu, ed. VI] defraudà v. a lua prin fraudă.
9. [Scriban] *defraudéz v. tr. (lat. it. defraudare, a înșela, a despoĭa, de unde și germ. defraudieren. V. fraudă). Trans. Delapidez.
10. [DOOM 3] defrauda (a ~) (desp. -fra-u-) vb., ind. prez. 1 sg. defraudez, 3 defraudează; conj. prez. 1 sg. să defraudez, 3 să defraudeze
11. [DOOM 2] defrauda (a ~) (-fra-u-) vb., ind. prez. 3 defraudează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL