1. [DEX '09] DEFORMAȚIUNE s. f. v. deformație.
2. [MDA2] deformațiune sf vz deformație
3. [CADE] * DEFORMAȚIUNE sf. Faptul de a (se) deforma, stricarea formei, schimonosire, pocire [fr.].
4. [DN] DEFORMAȚIUNE s.f. v. deformație.
5. [Șăineanu, ed. VI] deformați(un)e f. alterarea formei.
6. [Scriban] *deformațiúne f. (lat. deformátio, -ónis). Stricarea formeĭ, urîțire. – Și -áție dar ob. -are.
7. [DEX '09] DEFORMAȚIE, deformații, s. f. Deformare. [Var.: deformațiune s. f.] – Din fr. déformation, lat. deformatio, -onis.
8. [MDA2] deformație sf [At: TURNESCU, C. 53r/14 / V: ~iune, diformațiune / Pl: ~ii / E: fr déformation, lat deformatio, -onis] 1-2 Deformare (1-2). 3 Urâțire. 4 (Prc) Vătămare. 5 (Prc) Îngrășare. 6-11 Deformare (6-11). 12 (Fig) Denaturare. 13 (Fig) Deformare (13).
9. [MDA2] diformațiune sf vz deformațiune
10. [DLRLC] DEFORMAȚIE, deformații, s. f. Deformare.
11. [DN] DEFORMAȚIE s.f. Alterare, stricare a formei naturale sau primitive; deformare. ◊ Deformație profesională = apreciere eronată, mecanică, datorită deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. [Gen. -iei, var. deformațiune s.f. / cf. fr. déformation, it. deformazione, lat. deformatio].
12. [MDN '00] DEFORMAȚIE s. f. 1. deformare. ♦ ~ profesională = folosire mecanică, în viața de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. 2. (tehn.) operație prin care se obține o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeței unui material. ♦ ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice. (< fr. déformation, lat. deformatio)
13. [DOOM 3] deformație (desp. -ți-e) s. f., art. deformația (desp. -ți-a), g.-d. art. deformației; pl. deformații, art. deformațiile (desp. -ți-i-)
14. [DOOM 2] deformație (-ți-e) s. f., art. deformația (-ți-a), g.-d. art. deformației; pl. deformații, art. deformațiile (-ți-i-)
15. [MDO] deformație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL