1. [DEX '09] DEFOLIERE, defolieri, s. f. Faptul de a defolia; defoliație. [Pr.: -li-e-] – V. defolia.
2. [MDA2] defoliere sf [At: DER / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: defolia] Pierdere a frunzelor de către plante Si: defoliație.
3. [DN] DEFOLIERE s.f. Defoliație. [< defolia].
4. [DEX '09] DEFOLIA, defoliez, vb. I. Tranz. A provoca uscarea și căderea frunzelor cu ajutorul substanțelor chimice în vederea grăbirii coacerii și mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [Pr.: -li-a] – Din lat. defoliare.
5. [MDA2] defolia vtr [At: COSTINESCU / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: lat defoliare] 1-2 (C.i. plante) (A pierde sau) a face să-și piardă frunzele cu ajutorul substanțelor chimice, pentru a grăbi coacerea și pentru ușurarea recoltării mecanice Si: a (se) desfrunzi.
6. [DN] DEFOLIA vb. I. tr., refl. A face să cadă frunzele (înainte de vreme). [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat. defoliare].
7. [MDN '00] DEFOLIA vb. tr. a face să cadă frunzele (înainte de vreme). (< fr. défolier, lat. defoliare)
8. [DOOM 3] defoliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. defolierii; pl. defolieri
9. [DOOM 2] defoliere (-li-e-) s. f., g.-d. art. defolierii; pl. defolieri
10. [DOOM 3] defolia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. defoliez (desp. -li-ez), 3 defoliază, 1 pl. defoliem; conj. prez. 1 sg. să defoliez, 3 să defolieze; ger. defoliind (desp. -li-ind)
11. [DOOM 2] defolia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 defoliază, 1 pl. defoliem (-li-em); conj. prez. 3 să defolieze; ger. defoliind (-li-ind)
12. [DE] DEFOLIÁ (< lat. defolio „a desfrunzi”) vb. I tranz. și refl. 1. Tranz. A înlătura frunzele unor plante de cultură (ex. bumbac, ricin) prin stropire cu substanțe chimice (defoliatoare) pentru a grăbi coacerea sau a ușura recoltarea mecanizată. 2. Refl. (Despre copaci, plante) A-și pierde frunzele în urma atacului unor dăunători (omizi, lăcuste).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL