1. [DEX '09] DEFLAGRAȚIE, deflagrații, s. f. Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau cu scântei), care se propagă cu viteză relativ mică. ♦ Fig. (Rar) Deflagrație mondială = război (mondial). – Din fr. déflagration, lat. deflagratio.
2. [MDA2] deflagrație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr déflagration] 1-2 Ardere explozivă a unui corp (cu flacără sau) cu scântei, care se propagă cu viteză relativ mică Si: deflagrare (4-5) Vz detonație. 3 (Îe) ~ mondială Război mondial.
3. [DLRLC] DEFLAGRAȚIE, deflagrații, s. f. (Tehn.) Ardere explozivă care se propagă, cu viteză relativ mică, prin mediul care arde.
4. [DN] DEFLAGRAȚIE s.f. (Rar) Ardere vie însoțită de explozie și de degajare de căldură. ♦ Ardere cu explozie în care reacția se propagă cu viteze mici. [Gen. -iei, var. deflagrațiune s.f. / cf. fr. déflagration, lat. deflagratio].
5. [MDN '00] DEFLAGRAȚIE s. f. 1. ardere explozivă în care reacția de descompunere se propagă cu viteze mici. 2. explozie violentă. 3. conflict generalizat. (< fr. déflagration, lat. deflagratio)
6. [MDA2] deflagrațiune sf vz deflagrație
7. [DN] DEFLAGRAȚIUNE s.f. v. deflagrație.
8. [DOOM 3] deflagrație (desp. de-fla-gra-ți-e) s. f., art. deflagrația (desp. -ți-a), g.-d. art. deflagrației; pl. deflagrații, art. deflagrațiile (desp. -ți-i-)
9. [DOOM 2] deflagrație (de-fla-gra-ți-e) s. f., art. deflagrația (-ți-a), g.-d. art. deflagrației; pl. deflagrații, art. deflagrațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL